ICCJ. Decizia nr. 1579/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1579/2004
Dosar nr. 76/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iulie 2000, reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M., prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.I. SRL solicitând obligarea acesteia la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată în conformitate cu art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu începere din luna august 1997 şi până la soluţionarea litigiului, remuneraţie reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie.
Totodată reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în funcţie de dobânda practicată de B.C.R. unde are cont deschis, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
1. Soluţionând cauza în fond, prin sentinţa nr. 606 din 19 septembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească suma de 37.753.195 lei reprezentând contravaloarea remuneraţiei compensatorii plus suma de 800.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut din probele administrate că pârâta a importat suporturi şi aparate pentru reproducerea operelor care intră sub incidenţa art. 107 din Legea nr. 8/1996 în cuantum de 513.669.778 lei corespunzător remuneraţiei compensatorii în valoare de 25.683.489 lei prin aplicarea unui procent de 5 % din preţul de vânzare al acestora.
La efectuarea raportului de expertiză nu au fost prezentate alte suporturi sau aparate video-recorder care să se încadreze în actul normativ menţionat, cum susţinea reclamanta.
Prin răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză s-a precizat că importurile de aparate video şi casete video efectuate în perioada 1998 - 5 iunie 2000 sunt în valoare de 1.046.748.594 lei, corespunzând unui număr de 297 bucăţi. Că în aceeaşi perioadă s-au pus în circulaţie prin vânzare 208 bucăţi în valoare de 684.976.688 lei, iar în stoc se aflau 89 bucăţi la data de 5 iunie 2001, în valoare de 361.780.906 lei. În aceeaşi perioadă s-au mai importat 10 casete video în valoare de 1.148.722 lei vândute în totalitate.
Expertul a stabilit valoarea remuneraţiei compensatorii în două variante prin calculul inflaţiei şi a dobânzii de referinţă.
Instanţa de fond a ales prima variantă din răspunsul expertului la obiecţiunile reclamantei, deoarece din probele administrate, nu rezultă că reclamanta are cont la B.C.R. şi care este cuantumul dobânzii practicate de bancă.
S-au avut în vedere şi răspunsurile la interogatoriul luat pârâtei, care a recunoscut că avea obligaţia legală de a achita remuneraţia compensatoare şi nu a achitat această sumă la nici un alt organism cu gestiune colectivă.
Potrivit art. 107, raportat la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, tribunalul a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 37.753.195 lei reprezentând remuneraţia compensatoare, actualizată în raport de rata inflaţiei, sumă datorată până la data de 31 mai 2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta.
2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 199 din 14 mai 2002 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta S.C. M.I. SRL şi a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel văzând că pârâta nu s-a achitat de obligaţia legală de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 150.000 lei şi suma de 1500 lei timbru judiciar, a anulat ca netimbrat apelul în temeiul art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OUG nr. 32/1995.
În ce priveşte apelul reclamantei, s-a reţinut că această parte nu este îndreptăţită să i se acorde şi dobânda legală la suma datorată de pârâtă, întrucât aceasta este cu mult mai mică decât nivelul sumei ce reprezintă devalorizarea monetară ce i s-a acordat de instanţa fondului şi s-ar ajunge la încălcarea principiului neagravării situaţiei apelantei în propria cale de atac prevăzut de art. 296 C. proc. civ.
Referitor la cheltuielile de judecată, ce au fost diminuate de instanţa de fond, Curtea de apel văzând dispoziţiile art. 276 C. proc. civ., a apreciat că instanţa are căderea să reducă cuantumul cheltuielilor ocazionate de proces atunci când pretenţiile reclamantei sunt admise doar în parte.
Drept urmare apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
3. În termenul prevăzut de lege împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă susţine în esenţă că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei, respectiv art. 139 din Legea nr. 8/1996, precum şi art. 1084 C. civ. şi nu a acordat dobânda legală aferentă sumei datorate de intimată, încălcând astfel principiul reparării integrale a prejudiciului suferit.
Astfel, se cuvenea ca instanţa să aibă în vedere din probele administrate varianta I a expertizei efectuate la instanţa de fond la care se adăuga suma de 697.854 lei calculată în cadrul expertizei depuse la instanţa de apel, aşa încât debitul total datorat de intimata-pârâtă să fie în limita sumei de 38.451.049 lei în care s-a inclus şi dobânda legală de 6 % pe care apelanta o are la astfel de conturi deschise la B.C.R.
Cu privire la diminuarea nejustificată a cheltuielilor de judecată, în mod greşit, instanţa de apel nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., care nu permit instanţelor să reducă anumite categorii de cheltuieli, precum taxa de timbru, plata experţilor, etc.
Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea pronunţată în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul reclamantei este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel, în mod greşit a apreciat că prin acordarea dobânzii legale la suma datorată de intimata-pârâtă s-ar agrava situaţia apelantei-reclamante în propria cale de atac, deoarece cuantumul dobânzii urma să se adauge remuneraţiei compensatorii, aşa cum a fost actualizată în raport de indicele de inflaţie.
Prin interpretarea greşită a art. 1084 şi art. 1088 C. civ., instanţa de apel a considerat că nu se pot cumula dobânda legală cu reactualizarea sumei datorate în raport de indicele de inflaţie.
Solicitarea ca pârâta să fie obligată la plata sumei actualizate, precum şi a dobânzii bancare, are ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei principale de plată a remuneraţiei unice de către societatea pârâtă.
Indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piaţă şi prin intermediul căruia se măsoară gradul de apreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare.
Or, prin aplicarea în practică a acestui calcul (actualizarea în raport de indicele de inflaţie) banii sunt aduşi la actuala lor putere de cumpărare.
Cât priveşte dobânda, aceasta reprezintă câştigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obţinut recurenta-reclamantă din investirea banilor dacă intimata-pârâtă i-ar fi plătit debitul datorat la termenele şi în condiţiile prevăzute de lege.
Cum prin actualizarea sumei datorată cu titlul de remuneraţie şi plata dobânzii bancare aferente acestei sume, recurenta-reclamantă urmăreşte repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei de plată la termen de către pârâtă se constată că pârâta nu va fi obligată să efectueze o plată dublă care să ducă la îmbogăţirea fără just temei a reclamantei, considerente pentru care recursul reclamantei se priveşte ca întemeiat şi va fi admis.
Având în vedere concluziile expertizelor efectuate atât la instanţa de fond, cât şi în apel coroborate cu înscrisurile privind dobânda practicată de B.C.R. unde recurenta îşi are contul, Curtea va considera ca argumentată şi îndestulătoare pentru acoperirea integrală a prejudiciului varianta în care remuneraţia compensatorie reactualizată plus dobânda legală este în cuantum de 38.451.049 lei.
Întrucât vor fi admise în totalitate pretenţiile recurentei-reclamante şi văzând că aceasta a solicitat acordarea cheltuielilor ocazionate în toate fazele procesuale, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga intimata să le plătească în limita în care acestea au fost dovedite.
Faţă de cele ce preced şi reţinând ca fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea în baza art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica în parte Decizia pronunţată de instanţa de apel, în sensul că va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului pe care o schimbă şi drept consecinţă admite acţiunea reclamantei în totalitate.
Va obliga pârâta S.C. O.R. S.A. (fostă S.C. M.I. SRL) să plătească reclamantei suma de 38.451.049 lei reprezentând remuneraţie compensatorie actualizată şi dobânda legală, precum şi suma de 9.168.450 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei pronunţate de instanţa de apel referitoare la apelul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei C.R.E.D.I.D.A.M.
Modifică în parte Decizia civilă nr. 199 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a IV-a civilă, în sensul că admite apelul reclamantei C.R.E.D.I.D.A.M., împotriva sentinţei civile nr. 606 din 19 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, pe care o schimbă şi drept consecinţă admite în totalitate acţiunea reclamantei.
Obligă pârâta S.C. O.R. S.A. (fostă S.C. M.I. SRL) să plătească reclamantei suma de 38.451.049 lei, reprezentând remuneraţie compensatorie actualizată şi dobânda legală, precum şi suma de 9.168.450 lei, cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1561/2004. Civil. Revendicare imobil +... | ICCJ. Decizia nr. 1562/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
