ICCJ. Decizia nr. 1581/2004. Civil. Revendicare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1581/2004
Dosar nr. 4604/2003
Şedinţa publică din 27 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanţii G.E., G.I., J.D., E.S., au chemat în judecată P.V., C.L. a Legii nr. 18/1991 comuna Aninoasa şi Comisia Judeţeană Târgovişte solicitând obligarea pârâţilor să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 2000 mp teren situat în com. Aninoasa, sat Viforâta, identificată prin vecinătăţi şi locul situării ca L.B.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin actul de schimb, autentificat sub nr. 638 din 4 mai 1973, a cărui validitate s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, autorul reclamanţilor, G.D., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu şi că, deşi autorul lor nu a fost membru cooperator, terenul nefăcând deci obiectul Legii nr. 18/1991, pârâta a fost pusă în posesie pe acest teren încălcându-se astfel dreptul lor de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 5142 din 12 octombrie 2001, Judecătoria Târgovişte a respins acţiunea, reţinând că terenul revendicat nu figurează în evidenţele agricole pe numele reclamanţilor sau autorului lor, deşi terenul în litigiu a făcut obiectul schimbului, ulterior, a fost preluat de C.A.P., iar după apariţia Legii fondului funciar, autorului reclamanţilor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată. În atare situaţie, deşi acesta nu a beneficiat de terenul dobândit în urma contractului de schimb, situat în punct L.B., ci de terenul pe care l-a deţinut anterior acestei operaţiuni, situat în punct F., acest lucru nu este de natură a-l prejudicia.
Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia nr. 541 din 15 mai 2002, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2135 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie, terenul revendicat.
S-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate prin actul de schimb, stabilit ca fiind valabil prin Decizia nr. 1526 din 8 iunie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti, iar procesul verbal prin care pârâta a fost pusă în posesie pe terenul în litigiu, s-a anulat tot prin hotărâre judecătorească.
Împotriva acestor ultime hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine în dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, că, în mod greşit acţiunea reclamanţilor a fost admisă cu motivarea că actul de schimb şi cele două hotărâri judecătoreşti constituie titlul lor de proprietate, anterior, autorul reclamanţilor beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren cuvenită conform opţiunii sale, fiind pus în posesie pentru această suprafaţă, aşa încât reclamanţii ar beneficia de o suprafaţă în plus de 2000 mp la care nu sunt îndreptăţiţi.
Mai departe se consideră relevant şi faptul că, oricum şi considerente de ordin practic impuneau soluţia de respingere a acţiunii, deoarece pe terenul în litigiu s-a realizat extinderea cimitirului comunal, în baza hotărârii Consiliului Local comuna Aninoasa.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că terenul în litigiu este situat în punctul L.B. din satul Viforâta şi a fost dobândit în proprietate de autorul reclamanţilor în baza actului de schimb nr. 638 din 4 mai 1973, act prin care, în temeiul Decretului nr. 151/1950, acesta a cedat statului terenul proprietatea sa situat în punctul F., format din 0,03 ha fâneţe şi 0,06 ha vie, extravilan, obţinând în schimb terenul în suprafaţă de 0,02 ha fâneţe, intravilan, în pct. L.B.
Neechivoc însă, din probele administrate, rezultă că, aşa cum au susţinut în apărare pârâtele, autorul reclamanţilor în urma apariţiei Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate inclusiv pentru terenul din litigiu şi că, i s-a reconstituit acest drept pentru întreg terenul, avut iniţial în proprietate, în suprafaţă totală de 0.59 ha, printre care suprafaţa de teren deţinut în punctele F. şi nu pentru terenul în litigiu. Acest lucru este stabilit, indiscutabil şi prin expertizele tehnice efectuate în cauză care concluzionează că a fost atribuită în proprietate întreaga suprafaţă la care autorul reclamanţilor avea dreptul, acesta fiind şi pus în posesie conform Legii nr. 18/1991, iar terenul în litigiu nu figurează în evidenţele Primăriei Aninoasa pe numele defunctului sau a moştenitorilor, care nu au titlu de proprietate.
Aşadar, cum această modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate a rămas astfel definitiv stabilită, rezultă că, antecesorul reclamanţilor, pus în posesie prin procesul verbal nr. 87 din 24 aprilie 1998, a înţeles să opteze în acest sens, pentru terenul deţinut în proprietate anterior schimbului, în cpt. F. În acest mod autorul reclamanţilor, respectiv aceştia din urmă în calitate de moştenitori, au stabilită integral existenţa dreptului de proprietate, readus în patrimoniu pentru întreg terenul la care avea dreptul.
Apare deci corectă aprecierea din recursul în anulare că, admiterea acţiunii cu privire la terenul din litigiu ar reprezenta o depăşire a suprafeţei de teren la care reclamanţii ar fi îndreptăţiţi.
În consecinţă, cele stabilite prin hotărârile judecătoreşti de care reclamanţii fac vorbire, Decizia nr. 1526/1998 şi nr. 1635/2000 ale Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a constatat valabilitatea actului de schimb, respectiv s-a anulat procesul verbal de punere în posesie a P.V. pentru terenul în litigiu rămas fără semnificaţie juridică, în ce interesează.
Aşa fiind şi pentru cele arătate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica hotărârile atacate, cu menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii pronunţate prin sentinţa Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 541 din 15 mai 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă şi a deciziei nr. 2135 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Modifică această din urmă decizie, în sensul că admite recursurile declarate de pârâta P.V. împotriva deciziei nr. 541 din 15 mai 2002 a Tribunalului Dâmboviţa şi respinge apelul declarat de G.E., decedată, moştenitori fiind J.V., E.S. şi G.I., G.A. decedat, moştenitori fiind G.E., G.V., G.M. şi G.V. împotriva sentinţei civile nr. 5142 din 12 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgovişte, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1562/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 1583/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
