ICCJ. Decizia nr. 1583/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1583/2004
Dosar nr. 607/2003
Şedinţa publică din 27 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 1993, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor cuvenite în calitate de inventator, din eficienţa economică obţinută în 1975 prin exportarea în Iran a trei instalaţii complete pentru fabricarea pâinii iraniene tip „C.", executate în baza invenţiei nr. 77818 din 25 februarie 1974.
În cauză a formulat cerere de intervenţie E.L., care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti reactualizate, cuvenite în calitate de inventator.
Pârâta S.C. P. S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva S.C. L. S.A., S.C. G. S.A., S.C. D. S.A., S.C. T. S.A., S.C. B. S.A., S.C. S. S.A., S.C. P. S.A., S.C. T. S.A., S.C. L. S.A., S.C. M.P. Băneasa.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 97 din 6 februarie 1998, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.F. şi cererea de intervenţie formulată de E.L. împotriva pârâtelor S.C. P. S.A. şi S.C. T. S.A.; a obligat pe aceste pârâte la plata drepturilor de autor cuvenite inventatorilor, în sumă de 101.751.712 lei către reclamantul R.F. şi 9.170.411 lei către intervenienta E.L., a respins cererea de chemare în garanţie formulată împotriva S.C. L. S.A., S.C. G. S.A., S.C. D. S.A., S.C. T. S.A., S.C. B. S.A., S.C. S. S.A., S.C. P. S.A., S.C. L. S.A., S.C. M.P. Băneasa.
S-a reţinut că reclamantul ca autor şi intervenienta în calitate de coautor, sunt inventatorii instalaţiei pentru fabricarea pâinii plate şi alungite şi că titulara brevetului, fosta întreprindere de panificaţie, a exploatat invenţia, exportând-o în Iran, unde reclamantul a supravegheat şi coordonat atât execuţia utilajelor, cât şi punerea acestora în funcţie.
Nici reclamantul şi nici intervenienta nu au primit drepturile băneşti cuvenite, mai mult, reclamantului i s-a reţinut şi suma de 1000 dolari S.U.A. cu care a fost premiat de partenerul iranian pentru activitatea sa.
Excepţiile de tardivitate, de lipsa calităţii procesuale pasive, a calităţii procesuale active a reclamantului şi intervenientei, invocate de societăţile comerciale chemate în garanţie, au fost soluţionate prin Încheierea din 16 mai 1997, în sensul respingerii acestora.
S-a respins însă cererea de chemare în garanţie, apreciindu-se că în cauză nu s-a făcut dovada că acestea au beneficiat de invenţie, în timp ce S.C. T. S.A. a recunoscut prin întâmpinare că a participat la exploatarea invenţiei.
Prin Decizia civilă nr. 116 din 9 martie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul formulat de pârâta, S.C. T. S.A., s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii faţă de aceasta. S-a respins totodată apelul S.C. P. S.A.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 5073 din 6 noiembrie 2001, a admis recursurile declarate de reclamanţii R.I., R.D., R.M.C., ca succesori ai reclamantului R.F. şi de pârâta S.C. P. S.A., a casat Decizia şi a trimis cauza aceleiaşi Curţi pentru rejudecarea apelurilor, constatându-se nulitatea minutei deciziei recurate, ca şi a Încheierii din 14 octombrie 1999.
În rejudecare, prin încheierea din 25 septembrie 2002, aşa cum a fost rectificată prin încheierea din 20 noiembrie 2002, s-a respins excepţia tardivităţii cererii de aderare la apel, formulată de S.C. P. S.A. la apelul S.C. T. S.A., s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de aderare la apel, formulată de S.C. P. S.A.; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a tuturor chemaţilor în garanţie; s-au respins excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. P. S.A.
Prin Decizia civilă nr. 493 din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de pârâta S.C. T. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 97 din 6 februarie 1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu reclamanţii moştenitori R.I., R.D.V. şi R.M.C., cu pârâta-apelantă S.C. P. S.A. şi intervenienta E.L.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins acţiunea faţă de S.C. T. S.A.; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; a respins apelul formulat de S.C. P. S.A.; a respins cererea de reactualizare a pretenţiilor formulată de reclamantul R.F., autorul intimaţilor moştenitori.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 62/1974 şi cele ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, confundând termenul de execuţie tehnică a utilajelor cu termenul de exploatare şi aplicare a invenţiei.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 şi a HG nr. 152/1992, inventatorii au făcut demersurile necesare pentru negocierea drepturilor băneşti cu S.C. P. S.A., societate care a preluat o parte din patrimoniul fostei titulare de brevet, Î.M.P. Bucureşti.
Din probele administrate a rezultat faptul că pârâta-apelantă S.C. T. S.A. a executat din punct de vedere tehnic utilajele comandate de Î.M.P. Bucureşti, titulara brevetului de invenţie, care, prin intermediul societăţii U., a livrat aceste utilaje în Iran, aplicarea şi exploatarea invenţiei făcându-se în această ţară.
Împotriva acestei decizii, precum şi a încheierii din 25 septembrie 2002, a declarat recurs pârâta S.C. . S.A., susţinând că:
„Instanţa a respins excepţiile invocate de S.C. P. S.A., fără a preciza motivele".
Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, raportat la prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, la data formulării acţiunii, brevetul de invenţie nu mai era protejat.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. P. S.A. a fost respinsă cu nesocotirea prevederilor art. 48 şi art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, întrucât nu poate fi considerată ca unitate care a aplicat invenţia, nu s-a făcut dovada beneficiului realizat sau, în caz contrar, trebuia admisă tot astfel, cererea de chemare în garanţie.
Sub acest aspect, este greşită şi soluţia de respingere a acţiunii faţă de S.C. T. S.A., care, ca şi recurenta, era parte din unitatea care a aplicat invenţia, Î.M.P. Bucureşti.
Pe de altă parte, mai arată recurenta, hotărârea instanţei de apel nu este motivată în ce priveşte respingerea apelului S.C. P. S.A.
Recursul nu este întemeiat.
Excepţiile de care se face vorbire, au fost rezolvate, de necontestat, prin încheierea de şedinţă din 25 septembrie 2002, rectificată la 20 noiembrie 2002, ce cuprinde, esenţial, şi motivarea corespunzătoare.
În ce priveşte modul de rezolvare a acestora, sentinţa dată astfel este legală, câtă vreme dreptul la acţiune al reclamanţilor s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 (21 ianuarie 1992), din dispoziţiile art. 66 din lege, rezultând că legiuitorul a recunoscut autorului sau autorilor unei invenţii brevetate anterior dreptul de a cere unităţii care a aplicat invenţia respectivă să negocieze drepturile băneşti dacă invenţia nu a fost recompensată, iar în caz de neînţelegere să se adreseze instanţelor judecătoreşti. Termenul în care se poate formula o asemenea cerere, aşa cum în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată, este termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care în speţă nu este depăşit.
Tot astfel, corect s-a apreciat asupra existenţei calităţii procesuale pasive a recurentei, întrucât aceasta, ca succesoare în drepturi şi obligaţii a fostei Î.M.P., a aplicat invenţia prin realizarea ei şi exportul în Iran, obţinând astfel beneficiile corespunzătoare în ţară. Elementele menţionate sunt stabilite neechivoc, atât prin expertiza efectuată în cauză, cât şi prin celelalte probe administrate.
Ca atare, sunt îndeplinite, în speţă, cerinţele Legii nr. 64/1991, în ce interesează, respectiv existenţa unei invenţii brevetate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991, aplicată S.C. P. S.A., unitate chemată la negociere, inventatorii nefiind recompensaţi în baza reglementărilor anterioare, iar acţiunea fiind introdusă în termen, conform celor arătate.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, de asemenea s-a apreciat corespunzător, în lipsa dovezilor de participare a chematelor în garanţie la beneficiile conferite de invenţie sau la aplicarea acesteia.
De altfel, acest aspect nu a constituit obiect de critică în apel, ci numai în cadrul cererii de aderare la apel, cerere ce a fost însă respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la admiterea, în sensul arătat a apelului S.C. T. S.A., considerentele aduse, că această unitate a executat numai utilajele, obiect al invenţiei, justifică, de asemenea, soluţia dată, prin aceasta societatea comercială respectivă neputând fi considerată unitate beneficiară a invenţiei, în sensul prevederilor art. 66 din Legea nr. 64/1991 şi a Regulei nr. 53.
Faţă de cele arătate şi cum hotărârea atacată cuprinde toate elementele de fapt şi de drept corespunzător dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., în baza art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 493 din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi încheierii din 25 septembrie 2002 a aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1581/2004. Civil. Revendicare. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1582/2004. Civil. ACTIUNE ÎN CONSTATARE.... → |
|---|
