ICCJ. Decizia nr. 1647/2004. Civil. Contestatie LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1647
Dosar nr. 39601/1/2004
Nr. vechi 17019/200.
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 martie 2002, reclamanţi I.A., L.M., L.A. şi R.M. au chemat în judecată Primăria comunei Beica de Jos, solicitând anularea dispoziţiei nr. 10 din 13 februarie 2002 prin care s-a respins cererea de restituire a morii situate în comuna Beica de Jos nr. 102 şi obligarea pârâtei la restituirea imobilului în natură.
Acţiunea a fost ulterior extinsă, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 557 din 16 iunie 2000 având ca obiect concesionarea morii şi a terenului aferent, cu introducerea în cauză şi a SC M.S. SRL Beica de Jos.
Acest capăt de cerere a fost disjuns de acţiunea principală, cu motivarea că acest contract are natură comercială, competentă de a soluţiona cererea fiind secţia comercială a tribunalului.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, I.M. şi T.P., susţinând că au notificat în temeiul Legii nr. 10/2001 primăria pentru a obţine măsuri reparatorii pentru acest imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 846 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Mureş a respins ca nefondate acţiunea şi cererea de intervenţie reţinând în esenţă că imobilul a fost modificat structural, devenind unul nou, astfel că potrivit art. 18 lit. c) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptăţite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 347 din 19 mai 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii I.A., L.M., L.A., R.M. şi intervenientele I.M. şi T.P. împotriva sentinţei civile nr. 846 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Mureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut de asemenea că imobilul a fost transformat în atare măsură încât a devenit imobil nou, în condiţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care atrage incidenţa art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege. Potrivit normelor metodologice de aplicare a legii, constituie imobil nou situaţiile în care s-au efectuat adăugiri care depăşesc cu peste 50% suprafaţa construită iniţial, ori modificările aduse au ca rezultat o construcţie destinată să servească o activitate specifică. Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a concluzionat că ponderea construcţiilor iniţiale este de 46,96%, diferenţa de peste 50% fiind adăugiri şi construcţii noi, cu păstrarea destinaţiei iniţiale a imobilului, în acelaşi sens pledând şi compararea planşelor fotografice aflate la dosar.
În privinţa utilajelor şi instalaţiilor existente în dotarea morii la data preluării, mai arată instanţa, o parte din acestea au fost înlocuite de-a lungul anilor, iar după încheierea contractului de concesionare atacat, SC S. SRL Beica de Jos a introdus utilaje noi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii I.A., L.A., R.N., precum şi intervenientele I.M., T.P.
În această fază procesuală, au fost introduşi în cauză, în calitate de moştenitori ai recurentei I.A., decedată la 18 mai 2005, A.A. şi A.E.
Prin recursul formulat de reclamanţi şi întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în esenţă se susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv a art. 1 pct. a şi art. 18 lit. c), aplicându-se greşit criteriul valoric al construcţiei la edificate în aplicarea normelor legale menţionate, în realitate din probele administrate în special completarea la expertiza tehnică efectuată rezultând concluzia că imobilul, prin lucrările efectuate, nu a devenit unul nou.
Intervenientele susţin că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu s-a pronunţat în totalitate asupra celor invocate referitor la valoarea întregului imobil, includerea utilajelor aferente construcţiei, stabilirea întinderii terenului aferent. De asemenea, mai arată recurenţii, imobilul, fiind preluat abuziv, trebuia restituit în natură, instanţa făcând în acest sens o greşită aplicare a prevederilor art. 18 din Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt fondate potrivit celor ce urmează:
Firesc, ambele instanţe au avut în vedere în soluţionarea astfel a cauzei, prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 102001, în vigoare la acea dată, potrivit cărora foştilor proprietari li se acordau măsuri reparatorii numai în echivalent în situaţia în care imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.
În prezent însă, acest text este abrogat prin Legea nr. 247/2005, aplicabil în speţă fiind art. 19 din Legea nr. 10/2001, introdus prin aceeaşi lege, nr. 247/2005, potrivit căruia, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în situaţia imobilelor construcţii cărora le-au fost adăugate pe orizontală şi/sau pe verticală, în raport cu forma iniţială noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial. Sau, în altă ipoteză, potrivit alin. (2) acelaşi text, dacă aceloraşi imobile le-au fost adăugate, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foştilor proprietari li se restituie în natură suprafaţa deţinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.
Aşadar, în speţă, este necesar a se stabili în acest sens chestiunile de fapt într-o aplicare corectă a textului citat, raportat la obiectul acţiunii.
Este de reţinut însă, că, într-adevăr, în aplicarea chiar a normei legale avute în vedere la data judecăţii, prin hotărârea atacată, în mod eronat s-a aplicat criteriul valoric pentru stabilirea faptului că, la imobilul în litigiu, construcţiile noi au o pondere de peste 50%. Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat numai asupra expertizei întocmite iniţial, nr. 220 din 12 martie 2003, care a concluzionat în acest sens, omiţând a observa completarea la acel raport de expertiză, întocmită urmare obiecţiunilor părţilor şi în conformitate cu Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pct. 18.3 prin care, pentru fiecare parte de construcţie, s-a stabilit dacă aceasta constituie sau nu o construcţie nouă. Nu s-a stabilit însă, raportat la întreaga suprafaţă desfăşurată, dacă întregul imobil constituie sau nu o construcţie nouă, în sensul legii.
Cum în acest sens, împrejurările de fapt nu sunt deci pe deplin stabilite, se impune, în temeiul prevederilor art. 312, art. 314 C. proc. civ., cu aplicarea şi a art. 315 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare cu suplimentarea probatoriului, eventual prin efectuarea unui supliment de expertiză prin care să se stabilească chestiunile de fapt amintite, avându-se în vedere legea aplicabilă în prezent, respectiv art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, respingând acţiunea pentru considerentele deja arătate, instanţele nu s-au mai preocupat în a identifica şi stabili situaţia juridică a terenului aferent, obiect al cererii de restituire formulată prin acţiunea introductivă de instanţă.
Cu ocazia rejudecării, pentru o judecată unitară, urmează desigur a se avea în vedere şi celelalte chestiuni invocate în ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatorii L.A., R.N., I.A., continuat de moştenitorii acesteia A.A. şi A.E., precum şi de intervenientele I.M. şi T.P., împotriva deciziei nr. 347/A/ din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1650/2004. Civil. Restituire aur. Recurs → |
|---|
