ICCJ. Decizia nr. 1653/2004. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1653
Dosar nr. 9728/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 2002 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta R.M. a chemat în judecată pe pârâta M.I., solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate 10 prăjini teren fâneaţă, situat în comuna Solonţ.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deţine contractul de vânzare-cumpărare nr. 159 din 8 noiembrie 1995 pentru suprafaţa de teren în litigiu, însă pârâta îl ocupă fără drept.
În temeiul art. 57 C. proc. civ., reclamanta a chemat în judecată pe M.A., în calitate de intervenientă în interes propriu şi alăturată ei.
Prin sentinţa civilă nr. 2525 din 13 octombrie 2003, Judecătoria Bacău a respins ca nefondată acţiunea şi cererea de intervenţie.
S-a reţinut că pentru aceiaşi suprafaţă de teren pârâta M.I., a posedat titlul de proprietate nr. 117717 din 28 aprilie 1995, anulat prin sentinţa civilă nr. 687 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Moineşti, rămasă irevocabilă, astfel că până la anularea titlului pârâta a ocupat în mod legal terenul revendicat.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, solicitând repunerea în termenul de apel şi pe fond admiterea acţiunii.
În motivarea cererii de repunere în termenul de apel a invocat faptul că nu a fost citată fiind plecată la Ineu judeţul Sălaj.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 472 din 7 aprilie 2004, a respins cererea de repunere în termenul de apel ca netimbrată şi ca tardiv formulat apelul declarat de reclamanta Roman Maria.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că apelanta a fost citată la adresa indicată de către aceasta în declaraţia de apel, adică în Dărmăneşti str. B. nr. 15 A, precum şi la cea indicată la prima instanţă, Dărmăneşti, str. B. nr. 151 A, pentru a timbra legal cu 34.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar.
A mai constatat că hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 10 noiembrie 2003, iar apelul a fost declarat la data de 28 noiembrie 2003, conform ştampilei de pe plicul poştal aflat la fila 6 dosar apel.
Împotriva acestei soluţii reclamanta a declarat recurs.
Critica hotărârii, deşi nu este formulată potrivit cerinţelor art. 303 alin. (3) C. proc. civ., cu arătarea motivelor cuprinse în art. 304 C. proc. civ., se referă în esenţă, la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, la greşita apreciere că terenul este acelaşi, fapt ce rezultă din titlul de proprietate nr. 202232 din 23 octombrie 1995.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru considerentele următoare:
Din examinarea cuprinsului cererii de declarare a apelului, formulat de reclamantă, rezultă că aceasta a invocat faptul că nu a primit nici o comunicare sau citaţie, fiind plecată la Ineu, judeţul Sălaj, împrejurare faţă de care a solicitat să se constate că apelul a fost declarat în termen.
Din modul în care agentul procedural a înscris menţiunile pe dovada de comunicare nu rezultă cu certitudine că hotărârea a fost comunicată reclamantei.
Pe dovada de comunicare există menţiunea că aceasta s-a făcut prin afişare, întrucât poarta era încuiată (fila 104 dosar fond).
Ca atare, actul procedural al instanţei prin care a fost comunicată reclamantei hotărârea este lovit de nulitate, conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru termenul din data de 7 aprilie 2004, când s-a judecat apelul declarat de reclamantă, aceasta a fost citată în Dărmăneşti, str. B. nr. 151 cât şi pe str. B. nr. 15 A, din aceiaşi localitate.
Pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare în apel (filele 17-18) există menţiunea că aceasta s-a făcut prin afişare întrucât poarta era încuiată.
În aceste condiţii instanţa avea obligaţia să verifice modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare şi în funcţie de constatări, să dispună măsurile necesare pentru ca reclamanta apelantă să ia cunoştinţă de existenţa litigiului şi să îi respecte dreptul la apărare, şi a principiului contradictorialităţii.
Necitarea recurentei reclamante, în apel ceea ce a produs recurentei o vătămare constând în respingerea apelului ca tardiv formulat, vătămare care, aşa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate.
În consecinţă, se impune admiterea recursului în baza art. 304 pct. 5 în ref. la art. 312 pct. (5) C. proc. civ., casarea deciziei recurate, pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi trimiterea pentru rejudecarea apelului în sensul respectării dispoziţiilor privind citarea reclamantei, prilej cu care va lua în examinare şi celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.M. împotriva deciziei nr. 472 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1800/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1648/2004. Civil. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
