ICCJ. Decizia nr. 1768/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1768/2004
Dosar nr. 1595/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta E.M.L. împotriva deciziei nr. 143/ A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, constată următoarele:
Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei municipiului Petroşani, reclamanta E.M.L. a solicitat „restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziţii motivate, a imobilului, teren în suprafaţa de 23 437,6 mp înscris în cartea funciară (CF) LIVEZENI nr. 2044.
Cererea conţinută în acea notificare a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 989/2002, emisă la 22 februarie 2002 de Primarul municipiului Petroşani.
La 29 martie 2002 reclamanta E.M.L. a chemat în judecată Primăria municipiului Petroşani solicitând anularea dispoziţiei menţionate.
Prin aceeaşi acţiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a terenului S.A.R. Petroşani cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă cu numărul de dosar 3183/2002, iar prin sentinţa civilă nr. 1448 pronunţată la 26 septembrie 2002, instanţa astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă.
Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost, de asemenea, respins prin Decizia nr. 143/ A pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, la 13 februarie 2003 în dosarul nr. 6246/2003. Pronunţând aceste hotărâri instanţa de fond si cea de apel au reţinut că reclamanta nu este „îndreptăţită la măsuri reparatorii", în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001
La 14 martie 2003, reclamanta E.M.L. a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie cu numărul de dosar 1595/2003.
În motivarea recursului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, amintite doar generic, recurenta reclamantă a susţinut că soluţionarea cauzei în fond si apoi în apel s-a făcut printr-o greşită interpretare si aplicare a prevederilor legale care au incidenţa în materia analizată.
În acest sens, s-a susţinut că instanţele au aplicat în cauză prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 în forma pe care acesta o are în urma modificării aduse prin OUG nr. 184/2002, ceea ce, raportat la datele speţei, constituie o încălcare a principiului neretroactivitătii legii civile instituit prin art. 1 C. civ.
S-a mai afirmat de către recurentă că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere referitor la constatarea calităţii sale de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroşani, iar instanţa de apel a refuzat în mod nejustificat să corecteze această omisiune.
În aceeaşi ordine de idei s-a relevat că în cauză îşi găsesc aplicarea si prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece instanţele nu s-au pronunţat asupra probelor care atestau respectiva succesiune în drepturi.
Printr-o altă critică recurenta reclamantă a susţinut că Decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestei critici, s-a afirmat că art. 2 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001 care se referă expres la întreprinderile miniere naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 îşi găseşte aplicarea în cazul tuturor imobilelor ce au aparţinut întreprinderilor din categoria menţionată, întrucât nici una dintre acestea nu a fost exceptată de la naţionalizare, toate fiind transformate în întreprinderi de stat.
S-a subliniat totodată că în cazul persoanei juridice îndreptăţite la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de art. 3 lit. c) Legea nr. 10/2001 nu menţionează condiţia ca respectiva entitate să aibă calitatea de „întreprindere particulară"
În ceea ce o priveşte intimata Primăria municipiului Petroşani nu s-a prezentat în fata acestei Curţi si nici nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea constată că, deşi în formulări diverse, majoritatea argumentelor expuse în motivarea recursului critică hotărârile pronunţate în cauză în legătură cu aprecierea conform căreia reclamanta nu este „îndreptăţită la măsuri reparatorii", în sensul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la acest aspect, Curtea retine că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 si respectiv acţiunea introductivă au fost formulate de către E.M.L. ca subdiviziune a C.N.H., în considerarea dispoziţiilor iniţiale ale art. 3 din aceeaşi lege.
Ulterior formulării acţiunii, a fost adoptată OUG nr. 184/2002 intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 si prin care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu un al doilea alineat.
În cuprinsul noului alineat, se prevede expres că anumite persoane juridice, inclusiv „regiile autonome" si respectiv „companiile/societătile naţionale" nu sunt îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii, în sensul menţionat de art. 3 alin. (1) din lege.
Date fiind forma imperativa a redactării sale si mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicţia instituită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine publică de imediată aplicare.
Raportata la datele speţei această interdicţie este de natura a paraliza demersurile iniţiate de reclamantă pe baza unei greşite înţelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere, cel de-al doilea alineat al art. 3 are si caracterul unei norme interpretative susceptibile să îşi producă efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În aceeaşi ordine de idei, este de amintit că ulterior pronunţării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin HG nr. 498/2003 publicata la 14 mai 2003 care, la punctul 3.3. alineatul ultim, confirmă implicit corectitudinea soluţiilor pronunţate în cauza de fată.
În contextul arătat, pretinsa calitate de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroşani de care reclamanta s-a prevalat, fără a o demonstra, este irelevantă întrucât nu poate duce la înlăturarea efectelor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la acest aspect, Curtea retine, de asemenea, că atât instanţa de fond cât si cea de apel s-au referit expres la chestiunea menţionată, astfel încât nu poate fi primită nici critica privind pretinsa omitere a acestei apărări cu ocazia pronunţării deciziei recurate.
Prin urmare, în speţă nu îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si nici alte prevederi ale aceluiaşi text de lege.
În consecinţă, Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M.L. împotriva deciziei nr. 143/ A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1777/2004. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1772/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
