ICCJ. Decizia nr. 1859/2004. Civil. încuvintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1859
Dosar nr. 10730/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2003, creditoarea B.C.R. SA, sucursala Satu Mare, a solicitat executarea silită a imobilului proprietatea debitorilor D.A. şi D.L.A. (garanţi ipotecari ai SC R. SRL), în temeiul titlurilor executorii, respectiv: contractul de credite nr. 193 din 27 mai 2002, actul adiţional nr. 193/A din 9 septembrie 2002; actul adiţional nr. 193/B din 18 octombrie 2002, actul adiţional nr. 193/C din 21 noiembrie 2002; contractul de garanţie imobiliară nr. 193/A din 18 octombrie 2002 autentificat sub nr. 6999 din 18 octombrie 2002.
Prin încheierea nr. 268 din 21 ianuarie 2004, Judecătoria Satu Mare, în temeiul art. 373 alin. (1) C. proc. civ. a admis cererea executorului judecătoresc N.D. şi a dispus încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii enumerate mai sus.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel fidejusorii D.A. şi D.L.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apel au solicitat conexarea acestui dosar la cauzele înregistrate sub nr. 819/2004, 824/2004 şi aflate pe rolul aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Oradea în care aceleaşi părţi au calitatea de fidejusori ai debitoarei SC R. SRL Satu Mare, garantând cu instituirea ipotecii asupra apartamentelor proprietate personală până la concurenţa creditului de 16 miliarde lei acordat de B.C.R. Satu Mare.
Totodată apelanţii au arătat că, prin sentinţa civilă nr. 573 pronunţată la 10 februarie 2004, Judecătoria Satu Mare le-a respins acţiunea având ca obiect obligarea pârâtei din acel dosar, B.C.R. Satu Mare să elibereze o adeverinţă privind radierea ipotecii instituită asupra apartamentului, întrucât suma de 349.908.800 lei a fost consemnată la CEC Satu Mare la dispoziţia acestei bănci, sentinţa fiind atacată cu apel, aflat în curs de soluţionare.
Faţă de cele învederate, în cuprinsul motivelor de apel s-a formulat şi o cerere de suspendare a soluţionării prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 407/A din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de D.A. şi D.L.A., precum şi cererea de suspendare a cauzei.
Pentru a decide astfel, a reţinut în esenţă că apelanţii nu au formulat, concret, critici cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia încheierii prin care s-a încuviinţat executarea, ci au susţinut că au achitat şi au pus la dispoziţia creditoarei B.C.R. Satu Mare suma de 349.908.800 lei reprezentând valoarea ipotecii, conform recipisei nr. 1176752 din 20 noiembrie 2003.
În termenul legal, aceleaşi părţi au declarat recurs împotriva deciziei din apel, invocând critici pe care le-au încadrat în prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât faţă de SC R. SRL s-a declanşat procedura falimentului, iar judecătorul sindic a numit în calitate de lichidatoare SC C. LJ 2000 SA Satu Mare.
S-a precizat că în dosarul nr. 6482/2002 al Tribunalului Satu Mare, creditoarea B.C.R. Satu Mare a formulat cerere de scoatere la masa credală a bunurilor societăţii în faliment şi autorizarea acesteia să vândă la licitaţie, garanţiile societăţii şi ale fidejusorilor şi s-au invocat modificări referitoare la Legea nr. 149 din 12 mai 2004.
Referitor la cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge această cerere întrucât, pe de o parte, această măsură temporară de întrerupere a cursului judecăţii are caracter facultativ, iar pe de altă parte, apreciază că nu sunt întrunite condiţiile unei legături determinante privind existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, respectiv apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 573 din 10 februarie 2004 a Judecătoriei Satu Mare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Încuviinţarea executării silite a fost realizată în baza titlurilor executorii: contractul de credit nr. 193 din 27 mai 2002, a actelor adiţionale şi a contractului de garanţie imobiliară nr. 193/A din 18 octombrie 2002 autentificat sub nr. 6999 din 18 octombrie 2002, astfel cum au fost enumerate în dispozitivul încheierii nr. 268 pronunţată la 21 ianuarie 2004 de Judecătoria Satu Mare.
Criticile evidenţiate în apel şi recurs nu pot constitui motive de nelegalitate în materia încuviinţării executării silite, reglementată de dispoziţiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ. ci acestea, pot constitui, eventual, incidente ce se soluţionează numai pe calea contestaţiei la executare.
În limitele investirii, la cererea părţii instanţa, prin intermediul executorului judecătoresc a urmărit prin procedura încuviinţării executării, astfel, cum aceasta este reglementată potrivit art. 373 C. proc. civ., îndeplinirea obligaţiilor cuprinse în titlurile executorii.
Ca atare, prin contractul de garanţie imobiliară nr. 193/A din 18 octombrie 2002, D.A. şi D.L.A. în calitate de giranţi cu ipoteca în contractul de împrumut încheiat cu B.C.R., sucursala judeţeană Satu Mare, s-au obligat a garanta împrumutul în sumă de 16.000.000.000 lei, plus dobânzi, comisioane şi speze aferente prin ipoteca de rang I asupra imobilului situat în Satu Mare, la valoarea de 342.908.800 lei.
Prin caracteristicile sale, fidejusiunea este reglementată ca un contract prin care o persoană denumită fidejusor se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute obligaţia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.
Specific raporturilor dintre creditor şi fidejusor este că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul (în speţă B.C.R.) poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal (art. 1663 C. civ.).
Actele adiţionale încheiate ulterior au majorat suma împrumutată la 16 miliarde lei şi au prelungit perioada de creditare.
Prin contractul de cauţiune amintit, fidejusorii s-au obligat pe de o parte să garanteze în favoarea B.C.R., sucursala Satu Mare, creditul, dobânzile, comisioanele şi spezele aferente, acordate debitoarei SC R. SRL şi totodată să garanteze obligaţia în mod solidar cu debitoarea, renunţând la beneficiul de discuţiune şi diviziune.
În aceste condiţii, la 15 decembrie 2002, creanţa băncii asupra debitoarei SC R. SRL aferentă contractului de credit era în sumă de 15.564.772.959 lei, reprezentând credit restant, iar creditoare a solicitat încuviinţarea executării silite pentru recuperarea datoriei.
Împrejurarea că, ulterior încuviinţării titlului executoriu, fidejusorii au consemnat la C.E.C., la dispoziţia B.C.R., sucursala Satu Mare, o parte din creanţă respectiv 349.908.800 lei nu constituie un motiv de admitere a recursului şi de constatare a nelegalităţii încheierii prin care s-a încuviinţat titlul executor, ci o apărare în cadrul unei eventuale contestaţii la executare.
În raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal, raport juridic ce excede limitelor investirii acestei instanţe este de precizat că dacă fidejusorul a plătit creanţa el se poate întoarce împotriva debitorului cu o acţiune în regres, respectând regulile prevăzute de art. 1669 şi urm. C. civ.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecăţii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de fidejusorii D.A. şi D.L.A. împotriva deciziei civile nr. 407/A din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1771/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1704/2004. Civil → |
|---|
