ICCJ. Decizia nr. 1953/2004. Civil. REVENDICARE. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1953

Dosar nr. 10020/2004

Şedinţa publică din 11 martie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 247 din 24 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, s-au respins excepţiile invocate de pârâţi, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii S.R. şi M.D. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, C.A.L. Bucureşti, Ş.C. şi Ş.E., S.V., S.F., D.M., J.E. şi C.M.

S-a reţinut, esenţial, că acţiunea formulată, pentru restituirea în natură a imobilelor situate în Bucureşti, str. V.P. şi, respectiv, str. V.C., trebuie respinsă întrucât reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilelor revendicate.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 265 din 13 februarie 2004:

a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, pentru imobilul din Bucureşti, str. V.P.;

a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicarea imobilului din Bucureşti, str. V.C.;

a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei civile nr. 247 din 24 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe care a schimbat-o în sensul că:

a respins cererea privind revendicarea imobilului din str. V.P., ca şi cea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2404 (7 ianuarie 1999, ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă);

a respins ca inadmisibilă cererea în revendicarea imobilului din Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ce priveşte revendicarea imobilului din str. V.C. cererea a fost formulată la data de 19 aprilie 2002, dată la care era în vigoare Legea nr. 10/2001 care reglementa procedura de urmat.

Referitor la imobilul din str. V.P., acţiunea fiind formulată pe calea dreptului comun, reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, asupra imobilului, ca şi cea privind calitatea de unică moştenitoare a lui S.H.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, recurs nemotivat, cu menţiunea că motivele vor fi prezentate în termen legal.

Recursul declarat astfel, este nul.

Potrivit prevederilor art. 303 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii.

În speţă hotărârea atacată a fost comunicată părţii la data de 18 martie 2004.

Aşadar, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, nefiind motivat în termenul legal.

Este adevărat, că ulterior, dar în faţa acestei instanţe şi numai la data de 25 februarie 2005, sunt depuse la dosar motivele recursului, însă această împrejurare nu poate duce la altă concluzie, câtă vreme în conformitate cu dispoziţiile art. 302 C. proc. civ. acestea trebuiau depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, fiind evident, formulate şi tardiv, cum, de altfel nici susţinerea că ele s-ar constitui în motive de ordine publică, tocmai de aceea, nu poate fi primită.

Faţă de cele arătate, urmează a se constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamanţii S.R. şi M.D. împotriva deciziei civile nr. 265 A din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1953/2004. Civil. REVENDICARE. Recurs