ICCJ. Decizia nr. 2135/2004. Civil. Radiere interdictii de înstrainare a imobilului înscris în Carte Funciara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2135
Dosar nr. 11394/2004
Şedinţa de la 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 949 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Vatra Dornei a admis cererea formulată de reclamantul V.G. şi a dispus radierea interdicţiei de înstrăinare efectuată în baza adresei nr. 1285 din 2 septembrie 2002 a Judecătoriei Vatra Dornei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în C.F. s-a notat interdicţia de înstrăinare a imobilului, fără să existe o încheiere dată de judecătorul de carte funciară. Notarea s-a făcut pe baza adeverinţei nr. 1285/2002, prin care Judecătoria Vatra Dornei confirmă faptul că V.E. are pe rolul instanţei dosarul cu acelaşi număr, având ca obiect divorţ şi partaj bunuri comune.
Reţine instanţa de fond, că nu s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 7/1996, completată cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară, deoarece notarea nu se poate realiza pe baza unei adeverinţe care atestă existenţa procesului de partaj, fără să se pronunţe o încheiere de către judecătorul de carte funciară.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 666 din 17 martie 2004, a admis apelul declarat de V.E. şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de radiere formulată de V.G.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul la care se referă cererea de radiere este înscris în C.F. 51 N - Broşteni şi face obiectul procesului de partaj, iar la cererea numitei V.E., prin încheierea nr. 137 din 16 iunie 2003 a biroului de carte funciară, s-a notat interdicţia de înstrăinare. Hotărârea apelată este greşită, deoarece sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 7/1996, iar notarea interdicţiei s-a făcut prin încheiere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 7-11 C. proc. civ., în esenţă, susţine că Decizia pronunţată în apel este nelegală, pentru că notarea interdicţiei de înstrăinare s-a făcut fără existenţa încheierii şi instanţa de apel a interpretat greşit încheierea din 16 iunie 2003, reţinând că s-a dispus cu totul altceva decât rezultă din conţinutul ei. Arată recurentul, că cererea de înscriere a interdicţiei este lovită de nulitate, pentru că în timpul anchetei penale C.E. a susţinut că cererea nu este semnată de ea, iar cu privire la modul în care s-a făcut înscrierea, din adresa nr. 154/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava rezultă că sunt indicii de săvârşire a infracţiunii de fals de către conducătorul de carte funciară şi de uz de fals de către V.E.
Intimata C.E.(fostă V.) prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut să se respingă recursul, susţinând că notarea în C.F. s-a făcut în condiţiile art. 84 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară şi că recurentul nu a invocat motive de nelegalitate, făcând referiri la aspecte care nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente.
Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7-11 C. proc. civ., însă criticile care privesc nelegalitatea soluţiei respingerii cererii de radiere a interdicţiei de înstrăinare, deşi înscrierea s-a făcut fără să existe încheiere prin care să se dispună o asemenea interdicţie, fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dispoziţiile înscrise în acest text sunt incidente în cauză, pentru că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a art. 49 şi urm. din Legea nr. 7/1996 care reglementează procedura înscrierii în cartea funciară.
Conform art. 50 alin. (1) din lege, înscrierea în C.F. se dispune prin încheiere. Or, în cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, notarea interdicţiei de înstrăinare în C.F. 51 N - Broşteni s-a făcut fără ca măsura să fie dispusă prin încheiere.
În extrasul de carte funciară, aflat la fila 2 din dosarul instanţei de fond, există menţiunea că notarea interdicţiei de înstrăinare s-a făcut în baza adresei nr. 1285 din 2 septembrie 2002 a Judecătoriei Vatra Dornei. Prin această adresă, aflată la fila 20 din acelaşi dosar, se adevereşte că intimata are pe rol dosarul nr. 1285/2002, în care se judecă, în contradictoriu cu V.G., pentru divorţ fără minori şi partaj bunuri comune, cu termen de judecată la data de 23 septembrie 2002. Nu există precizarea că imobilul face obiectul partajului şi nici menţiunea că s-ar fi dispus notarea interdicţiei de înstrăinare a bunului.
Greşit s-a reţinut prin hotărârea recurată că notarea interdicţiei de înstrăinare a fost făcută conform încheierii nr. 137 din 16 iunie 2003.
Această încheiere este dată ulterior notării interdicţiei de înstrăinare, în baza adeverinţei nr. 1839 din 9 iunie 2003, iar judecătorul de la biroul de carte funciară a dispus să se noteze numai faptul că imobilul face obiectul unor litigii aflate pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, dosar nr. 1839/2003 şi dosar nr. 850/2003. De altfel, notarea faptului dispus prin încheiere este făcută separat în C.F. şi în limitele celor dispuse.
Încheierea nr. 137 din 16 iunie 2003 nu cuprinde menţiuni privind interdicţia de înstrăinare.
Prin urmare, potrivit actelor depuse la dosar, înscrierea interdicţiei de înstrăinare s-a făcut pe baza adeverinţei nr. 1285 din 2 septembrie 2002, fără ca măsura să fie dispusă prin încheiere de judecătorul delegat de carte funciară.
Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de reclamantul V.G., va fi casată hotărârea atacată, se va respinge apelul şi se va păstra sentinţa apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V.G. împotriva deciziei nr. 666 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge apelul declarat de intimata V.E. împotriva sentinţei civile nr. 949 din 22 septembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2004. Civil. Contestaţie mandat consilier... | ICCJ. Decizia nr. 202/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
