ICCJ. Decizia nr. 2469/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2469
Dosar nr. 11752/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 septembrie 2003 la Judecătoria Moldova Nouă reclamanţii T.G. şi T.N.M. au chemat în judecată pe pârâtul D.I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că între ei şi pârât la data de 25 august 2003 a intervenit un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care pârâtul vânzător le-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului „casa ncc. 155 curte şi grădină" precum şi suprafaţa de 465 mp imobil casă cu curte şi grădină ce este înscris în C.F. nr. 1017 al localităţii Pescari (Coronini) cu nr. top 429 pentru preţul de 12.000.000 lei.
Mai cer reclamanţii ca hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi să se dispună intabularea.
În drept au invocat art. 111 C. proc. civ., Decretul nr. 115/1938 şi Legea nr. 7/1996.
În motivare au arătat sintetic faptul că „pârâtul nu a înţeles procedura notarială".
Prin sentinţa civilă nr. 936 din 23 octombrie 2003 Judecătoria Moldova Nouă a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că potrivit art. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor în ipoteza vânzării unui teren contractul trebuie să se încheie în formă autentică.
Obiectul contractului îl constituie un imobil alcătuit din teren şi construcţie.
Deoarece contractul încheiat între părţi este sub semnătură privată transferul dreptului de proprietate cu privire la întregul imobil nu poate avea loc.
Respingerea acestui prim capăt de cerere atrage şi respingerea celorlalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au formulat apel criticând-o pentru că ar fi putut să admită măcar în parte acţiunea, pentru construcţie. Mai arată apelanţii că din analiza şi interpretarea corectă a probelor acţiunea putea fi admisă în totalitate.
Prin Decizia civilă nr. 185 din 20 februarie 2004 Curtea de Apel Timişoara a anulat apelul ca insuficient timbrat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la înregistrarea cererii de apel s-a stabilit prin rezoluţia judecătorului că apelanţii (care au timbrat cu un timbru judiciar de 5.000 lei) mai datorează o taxă judiciară de timbru de 506.500 lei şi un timbru judiciar de 25.000 lei.
Apelanţii citaţi cu menţiunea de a timbra nu au depus dovada plăţii taxelor de timbru stabilite.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat recurs.
Deşi recurenţii nu şi-au structurat motivele recursului în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., totuşi prezentarea acestora permite încadrarea lor în conţinutul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenţii arată că hotărârea este nelegală deoarece la data de 19 februarie 2004 au trimis taxa de timbru şi timbrul judiciar prin poştă.
Recursul este fondat.
Analizând aspectul netimbrării instanţa nu a cercetat criticile formulate în apel, nu şi-a mai realizat rolul devolutiv de control judiciar asupra hotărârii atacate conform art. 294 şi urm. C. proc. civ.
Aşa cum reiese din filele 8 şi 9 ale dosarului nr. 613/2004 al Curţii de Apel Timişoara recurenţii reclamanţi au trimis prin poştă dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar. Plicul poartă ştampila poştei de 19 februarie 2004, fiind înregistrat la Curtea de Apel Timişoara cu data de 23 februarie 2004. Dosarul a fost judecat în data de 20 februarie 2004.
Aşa fiind, întrucât recurenţii au timbrat apelul cu sumele care s-au stabilit la înregistrarea cererii de apel şi cu care au fost citaţi, critica este întemeiată şi recursul urmează a fi admis şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Decizia casată, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii T.G. şi T.N.M. împotriva deciziei nr. 185 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2004. Civil. Nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 2466/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
