ICCJ. Decizia nr. 2542/2004. Civil. Granituire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2542
Dosar nr. 8456/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 15 octombrie 2002, reclamantul N.G. a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând instanţei să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor, încuviinţarea ca reclamantul să ridice un gard care să delimiteze cele două proprietăţi, pe cheltuiala pârâtului şi obligarea acestuia la ridicarea lucrărilor agricole efectuate pe terenul proprietatea reclamantului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 775 din 15 mai 2001 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiei în suprafaţă de 3422 mp, situat în comuna Tărtăşeşti. Pârâtul, care se învecinează cu reclamantul, nu i-a permis acestuia să-şi împrejmuiască proprietatea şi a efectuat lucrări agricole pe o porţiune din terenul reclamantului.
La data de 4 decembrie 2002, reclamantul a depus o cerere de completare şi modificare a acţiunii principale, solicitând ca pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 3422 mp.
Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2002, instanţa de fond a dispus decăderea reclamantului din dreptul de a completa cererea, având în vedere dispoziţiile art. 132 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 817 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Răcari a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor conform raportului de expertiză întocmit în cauză, a încuviinţat ca reclamantul să edifice gardul care să delimiteze cele două proprietăţi şi a respins cererea prin care solicită obligarea pârâtului la ridicarea lucrărilor agricole de pe terenul reclamantului.
De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata a jumătate din cheltuielile grăniţuirii, respectiv 600.000 lei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul şi-a dovedit în parte pretenţiile, expertiza efectuată evidenţiind linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, impunându-se astfel edificarea gardului care să delimiteze proprietăţile.
A fost respinsă cererea de ridicare a lucrărilor agricole efectuate de pârât pe terenul reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenţei acestora.
Împotriva sentinţei nr. 817 din 26 noiembrie 2003 a declarat apel pârâtul P.I., considerând-o netemeinică şi nelegală, în sensul că expertul nu a măsurat corect terenul, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize.
Prin Decizia civilă nr. 410 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul pârâtului, reţinând în esenţă că expertiza efectuată în cauză este corectă, ea dovedind că pârâtul a distrus gardul făcut din mărăcini şi lemne ce exista între cele două proprietăţi şi că deţine o suprafaţă de 726 mp, în plus faţă de titlul său de proprietate, teren ce aparţine reclamantului conform titlului de proprietate.
Împotriva deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 a declarat recurs pârâtul P.I., întemeindu-şi criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., considerând că instanţele nu au verificat situaţia reală de fapt şi reiterând aceleaşi motive ca şi în cererea de apel.
Intimatul-reclamant N.G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca temeinică şi legală.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Motivul de recurs invocat de pârâtul P.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este nefondat întrucât nu se poate reţine că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra vreunui mijloc de apărare sau asupra vreunei dovezi administrate, care să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în considerentele deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 că la instanţa de fond pârâtul a solicitat doar proba cu interogatoriu şi martori, fără a solicita şi alte probatorii, iar obiecţiunile formulate de acesta la expertiza efectuată de către expertul A.S. au fost respinse ca neîntemeiate, expertiza fiind întocmită în mod corect.
Prin urmare, instanţa de apel a respins cererea de probatorii solicitată de pârât, respectiv de efectuare a unei noi expertize, ca nefondată.
Nu se poate reţine astfel motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de pârât în recursul său.
Criticile ce privesc fondul cauzei sunt, de asemenea, neîntemeiate, ele vizând practic aceleaşi motive ca şi cele invocate în cererea de apel.
Curtea de apel, confirmând soluţia primei instanţe, a reţinut în mod corect că, din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că pârâtul a distrus gardul făcut din mărăcini şi lemne ce despărţea proprietatea sa de cea a reclamantului, ocupând o suprafaţă de 726 mp din terenul acestuia, reclamantul renunţând a mai face dovada existenţei lucrărilor agricole efectuate de pârât pe acest teren.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.I., urmând ca în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2571/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2554/2004. Civil. Nulitate act... → |
|---|
