ICCJ. Decizia nr. 2534/2004. Civil. LEGEA 10/2001; . Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2534
Dosar nr. 7839 /2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 17 mai 2002, reclamantul I.I., prin mandatar B.G., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA Drobeta Turnu Severin şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinţi, să-i fie restituit în natură imobilul compus din teren în suprafaţă de 1708 mp, situat în comuna Ilovâţ, judeţul Mehedinţi, precum şi clădirea situată pe acest teren în care funcţionează moara şi gaterul.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilele revendicate au fost proprietatea tatălui său, fiind preluate abuziv prin Decizia nr. 2 din 6 august 1949.
La data de 4 iunie 2001, respectând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a adresat o notificare pârâtei SC S. SA, solicitând restituirea în natură a imobilelor, însă prin Decizia nr. 54 din 25 iunie 2002 i s-a comunicat că SC S. SA a fost privatizată şi trecută din proprietatea privată a statului în proprietatea particulară, astfel că reclamantului nu-i mai pot fi restituite în natură imobilele, fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La termenul de judecată din 10 septembrie 2002 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, A.P.A.P.S. Bucureşti (actuala A.V.A.S.).
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 11 martie 2003, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC S. SA
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului imobilul situat în comuna Ilovăţ, jud.Mehedinţi, compus din teren în suprafaţă de 1708 mp şi clădire, moară ţărănească şi gater (mai puţin motorul gaterului), existente pe acesta.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinţi şi A.P.A.P.S.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul şi-a dovedit calitatea de moştenitor legal al defunctului I.E., proprietarul imobilelor revendicate şi preluate de către stat în baza Legii nr. 119 din 11 iunie 1948.
S-a mai reţinut că imobilul, moară ţărănească a fost preluat de stat fără titlu, nerespectându-se dispoziţiile legii de naţionalizare, astfel încât se impune restituirea în natură conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi A.P.A.P.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.
Împotriva sentinţei nr. 179 din 11 martie 2003, a declarat apel pârâta SC S. SA, criticând hotărârea pentru nelegalitate, în sensul că în mod greşit s-a admis acţiunea reclamantului, acesta nedovedind dreptul de proprietate asupra imobilului şi nici calitatea de moştenitor a autorului I.E.
În faţa instanţei de apel, la data de 12 noiembrie 2003 a fost depusă o cerere de către numitul B.C.A. prin acesta a solicitat să se ia act că, în calitate de legatar universal al defunctului I.I. (decedat la 12 octombrie 2003), înţelege să preia calitatea procesuală a acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 332 din 12 noiembrie 2003, Curtea de apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. SA.
S-a reţinut în ,motivare că din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că imobilul revendicat a aparţinut în proprietate familiei reclamantului, acesta dovedindu-şi şi calitatea de moştenitor legal cu actele de stare civilă depuse la dosar, chiar dacă nu a depus şi certificatul de moştenitor.
În ceea ce priveşte hotărârea judecătorească nr. 2762 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, prin care s-a constatat că SC S. SA este proprietara terenului în suprafaţă de 1708 mp, s-a reţinut că nu este opozabilă reclamantului Ioan Ioanid întrucât nu s-a judecat în contradictoriu cu acesta, iar pe de altă parte reclamantului i-a fost emis titlu de proprietate pentru terenul aferent morii revendicate.
Împotriva deciziei nr. 332 din 12 noiembrie 2003, a declarat recurs pârâta SC S. SA, întemeindu-şi criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond s-a pronunţat asupra nevalabilităţii titlului statului, nefiind investită cu o astfel de cerere, încălcând astfel principiul disponibilităţii.
De asemenea, recurenta a considerat că nu trebuia să fie obligată la restituirea în natură a imobilului deoarece societatea este privatizată în totalitate, în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
O altă critică adusă de pârâtă hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de apel este aceea că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Reclamantul B.C.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul declarat de pârâta SC S. SA va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Primul motiv de recurs (întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) referitor la pronunţarea instanţelor de fond şi de apel asupra unei cereri cu care nu au fost investite, respectiv constatarea nevalabilităţii titlului statului, nu poate fi reţinut, fiind neîntemeiat.
Faptul că instanţele anterioare au reţinut în considerentele hotărârilor pronunţate că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu nu înseamnă o pronunţare asupra cererii cu care acestea nu au fost investite, întrucât s-au analizat, de fapt, condiţiile în care a fost preluat imobilul şi respectarea sau nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 119 din 11 iunie 1948 privind naţionalizarea.
Concluzia la care a ajuns instanţa de fond, confirmată şi în apel, aceea că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1 pct. 14 şi pct. 50 din Legea nr. 119/1948, moara revendicată neîndeplinind condiţiile pentru a fi supusă naţionalizării, constituie un răspuns la cererea de restituire în natură a reclamantului; demonstrând nevalabilitatea titlului în baza căruia statul a preluat imobilul şi nicidecum pronunţarea asupra unei „cereri în constatare" cu care instanţa de fond nu ar fi fost investită.
Neîntemeiat este şi motivul de recurs prin care pârâta susţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Art. 27 alin. (1) prevede: "pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent (...)."
Dispoziţiile art. 27 se referă la imobilele preluate cu titlu valabil, în speţă fiind vorba însă de un imobil naţionalizat, preluat de stat fără titlu valabil, respectiv o moară care nu avea valţ şi avea o capacitate de măciniş sub un vagon/24 ore şi astfel nu îndeplinea condiţiile pentru a putea fi naţionalizată.
Imobilul fiind deci preluat de stat fără titlu valabil, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuie restituit în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini, indiferent în posesia cui se află în prezent (societate privatizată sau nu).
În fine, critica referitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate a reclamantului nu are fundament, toate actele depuse la dosar (adeverinţa nr. 867 din 4 mai 2000 emisă de Primăria comunei Ilovăţ, certificatul eliberat de arhivele statului, procesul verbal de preluare din 6 august 1949, tabelul cu imobilele naţionalizate de pe teritoriul comunei Ilovăţ) coroborate cu depoziţiile martorilor au creat convingerea că imobilul solicitat a aparţinut în proprietate familiei reclamantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei nr. 332 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2525/2004. Civil → |
|---|
