ICCJ. Decizia nr. 2551/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2551/2004
Dosar nr. 8/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2000 sub nr. 7327 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii V.I., C.J. şi P.A. au chemat în judecată pe pârâta Regionala C.F.R. Craiova solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să o oblige pe pârâtă să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul împreună cu toate construcţiile situate în Craiova, str. Viilor.
La termenul din 12 octombrie 2000 reclamanţii au chemat în judecată în calitate de pârât şi statul român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 172 din 16 mai 2002 a admis acţiunea formulată de către reclamanţi şi a obligat pe pârâţi să restituie casa şi terenul în suprafaţă de 295 mp situat în Craiova str. Viilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut autorului reclamanţilor şi a fost expropriat pentru motive de utilitate publică.
S-a mai reţinut că motivul pentru care s-a făcut exproprierea nu a fost îndeplinit, iar în prezent imobilul nu este afectat de detalii de sistematizare, mai mult chiar, el a fost închiriat.
Împotriva acestei sentinţe a instanţei de fond au declarat apel pârâtele invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 126 din 5 septembrie 2002, a respins apelurile ca nefondate, reţinând că instanţa de fond a constatat legal şi temeinic că scopul pentru care a fost expropriat imobilul în litigiu, acela de utilitate publică, nu a fost realizat şi în consecinţă reclamanţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie imobilul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs numai pârâta D.G.F.P. Dolj pentru statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
Se mai susţine că din raportul de expertiză tehnică şi suplimentul acestuia rezultă că utilitatea publică a fost împlinită avându-se în vedere dispoziţiile OUG nr. 12/1998 şi, în plus, autorul reclamanţilor a primit în compensare un teren.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că temeiul de drept, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu are nici un fel de legătură cu soluţia ce a fost pronunţată de către instanţa de apel.
Astfel, acest motiv de recurs vizează de fapt netemeinicia hotărârii, respectiv acea situaţie în care, deşi ar rezulta fără dubiu natura juridică a unui act dedus judecăţii ori înţelesul acestuia, instanţa ar fi reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut al acestuia.
În cazul în speţă ceea ce este de stabilit este dacă instanţele de fond şi apel au făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale în situaţia în care imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul 127/1960 pentru utilitate publică, dar scopul exproprierii nu s-a realizat.
În acest sens urmează a reţine că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii la situaţia de fapt concretă, astfel este de reţinut în primul rând dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, ca în speţă.
De asemenea, s-a făcut aplicarea corectă şi a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Expertiza tehnică şi suplimentul efectuat la aceasta au constatat că imobilul în litigiu, construcţie şi teren, nu este afectat de detalii de sistematizare.
Terenul, în suprafaţă de 295 mp este folosit ca grădină de zarzavat şi pomi fructiferi, după ce a fost închiriat.
De menţionat că terenul este împrejmuit în totalitate şi în afara acestei îngrădiri, la o distanţă de 1,70 m se află două conducte de termoficare, deci nu pe terenul în litigiu.
Mai este de reţinut că exproprierea a fost făcută şi cu încălcarea prevederilor art. 481 C. civ., şi, respectiv că nu a fost acordată o justă şi prealabilă despăgubire autorului reclamanţilor.
Susţinerea recurentei că proprietarul imobilului a fost despăgubit cu o plată în natură, respectiv cu un alt teren, nu a fost dovedită în cauză.
Este de reţinut că pârâta C.N. C.F.R. Regionala Craiova, beneficiara exproprierii, nu a declarat recurs achiesând astfel la hotărârea pronunţată de instanţa de apel.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, întrucât toate criticile formulate de către recurenţi sunt nefondate, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Dolj pentru statul român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 126 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2559/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2552/2004. Civil. Restituire imobil. Recurs → |
|---|
