ICCJ. Decizia nr. 2550/2004. Civil. Constatare drept de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2550
Dosar nr. 9682/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1218 din 6 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Vatra-Dornei s-a respins acţiunea civilă având ca obiect „constatare drept de proprietate, revendicare teren" formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta S.L., ca nefondată; s-a admis în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta S.L. şi în consecinţă s-a constatat că pârâta-reclamantă a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 650 mp situat pe raza comunei Dorna Arini, satul Căzăneşti, care face corp comun cu o suprafaţă mai mare de teren proprietatea pârâtei, haşurat cu roşu în planul anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul ing. M.G.; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care pârâta-reclamantă a solicitat înscrierea în C.F. nedefinitivă a comunei Dorna Arini, pe numele ei, a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus menţionat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, dintotdeauna terenul în litigiu, 650 mp situat în localitatea Căzăneşti, comuna Dorna Arini, a aparţinut familiei S., iar din anul 1964 şi până în prezent a fost stăpânit de către S.L. în mod public şi paşnic, comportându-se ca adevărat proprietar. Că, posesia exercitată de pârâta S.L. asupra terenului în litigiu, este o posesie utilă în condiţiile art. 1846 C. civ., fiind astfel îndeplinite condiţiile dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă prin uzucapiune, conform art. 1847 C. civ.
Curtea de apel Suceava prin Decizia civilă nr. 1020 din 19 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1218 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei; a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta S.L. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, dar şi o sancţiune indirectă îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care, dând dovadă de neglijenţă, a lăsat timp îndelungat în posesie altei persoane permiţându-i, prin pasivitatea sa, să se comporte public ca proprietar. Că, prin urmare, calitatea procesuală pasivă în cererea de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune o poate avea doar fostul proprietar al imobilului. În acest sens, reclamantul C.I. nu a făcut dovada proprietăţii asupra terenului în litigiu, iar pârâta a susţinut în mod constant că reclamantul nu a avut niciodată terenul în litigiu în patrimoniul său. S-a dovedit că, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu de la numitul S.L.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamantul C.I., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. deoarece:
- Terenul în litigiu – 650 mp a fost dobândit de autorii săi, în baza actului de vânzare-cumpărare din 28 ianuarie 1916 pe care l-au stăpânit până în 1951 când a fost preluat de Statul Român.
- Alăturat de terenul în litigiu, pârâta S.L. deţine o suprafaţă de teren cumpărată de la L.S. în 1964 şi profitând de faptul că terenul în litigiu era în proprietatea statului, l-a acaparat fără drept.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul C.I. este titularul dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 1 ha pădure, conform Titlului de proprietate nr. 591 din 25 august 1994 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, f.18 din apel (1311/2004).
Terenul în litigiu, 650 mp situat pe raza comunei Dorna Arini, satul Căzăneşti, a aparţinut dintotdeauna familiei S., iar din 1964 şi până în prezent a fost stăpânit de către S.L. în mod public, paşnic şi sub nume de proprietar, declaraţii de martori: R.T., C.M., f.34-35 dosar fond (1238/2003 Judecătoria Vatra Dornei).
Recurentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, concluziile unei expertize extrajudiciare nefiind suficiente pentru a conduce la convingerea că acest teren a aparţinut autorilor săi, f.20-21 dosar de apel.
Uzucapiunea este un mod general de dobândire a dreptului de proprietate, dar constituie şi o sancţiune indirectă îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care, dând dovadă de neglijenţă, l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane permiţându-i, prin pasivitatea sa, să se comporte public ca proprietar.
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în cererea de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune o poate avea doar fostul proprietar al imobilului. De vreme ce reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii asupra terenului în litigiu, iar pârâta a învederat instanţei în mod constant că reclamantul nu a avut niciodată terenul respectiv în patrimoniul său, proprietarul anterior fiind L.S. de la care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios, este evident că reclamantul nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi în consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 1020 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.I.I. împotriva deciziei nr. 1020 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2004. Civil. Reziliere contract... | ICCJ. Decizia nr. 2497/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
