ICCJ. Decizia nr. 2552/2004. Civil. Restituire imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2552/2004
Dosar nr. 365/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la 6 septembrie 2001 reclamanta U.N.C.M.R.R. din România, filiala Sibiu a chemat în judecată, SC P. SA Sibiu pentru restituirea în natură a imobilului, teren şi vilă nr. 16, 17 şi 18 C.T. intabulată în CF nr. 222 Cristian poziţia a III–a la şi ca urmare, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil pe numele reclamantei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este continuatoarea şi succesoarea A.S.M. Păltiniş şi în pofida acestui fapt pârâta i-a răspuns negativ la notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 considerând că nu s-a făcut dovada impusă de art. 3 lit. c) din lege.
Reclamanta a prezentat în susţinerea calităţii sale o adresă a Ministerului Apărării Naţionale în care se arată că este „continuatoarea şi succesoarea asociaţiilor militare care au existat în ţara noastră".
Reclamanta şi-a completat acţiunea prin chemarea în judecată în calitate de pârâtă şi pe A.P.A.P.S. şi Statul Român.
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 715 din 12 noiembrie 2001 a respins contestaţia, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că până la preluarea de către stat, imobilul a fost proprietatea A.S.M. Păltiniş persoană juridică constituită conform dispoziţiilor Legii 21/1924. Această asociaţie a fost dizolvată prin Decizia nr. 114 din 20 aprilie 1949 a Regiunii III Militare în condiţiile Legii 11/1944.
S-a considerat că potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a fi o persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, este necesar să se constate, printr-o hotărâre judecătorească, că vechea şi noua persoană sunt una şi aceeaşi. Reclamanta neputând prezenta o asemenea hotărâre s-a respins acţiunea.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 89/A din 5 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. S-a reţinut că împrejurarea că în statutul său s-a menţionat că noua uniune este continuatoarea vechii asociaţii nu este de natură să demonstreze, potrivit criteriilor indicate expres de lege că cele două asociaţii sunt una şi aceeaşi persoană juridică şi deci să-i legitimeze reclamantei calitatea procesuală activă.
Criticile privind fondul nu au fost analizate faţă de rezolvarea litigiului, în primă instanţă, pe o excepţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Critica a vizat greşita apreciere făcută de instanţe că nu s-ar fi dovedit calitatea procesuală activă a reclamantei. Au fost invocate în acest scop dispoziţiile de statut adoptat de Uniune, şi admis prin hotărârea judecătorească de constituire.
Calitatea le este confirmată şi prin adresa 428/2002 a U.N.C.M.R.R. care îndreptăţeşte reclamanta să revendice imobilele care au aparţinut Asociaţiei S.M.P. S-a mai arătat că s-a reţinut eronat în apel că asociaţia a fost dizolvată de Decizia Regiunii III Militare, în realitate, această decizie a aparţinut Consiliului de Miniştri, decizie abuzivă, decizie care nu putea fi atacată pe perioada regimului comunist.
S-a mai criticat greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., chemat în judecată în temeiul art. 20 alin. (2), raportat la alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca acţionar al statului cu 17,88% acţiuni din SC P. SA.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru ca o persoană juridică să revendice imobile în regimul instituit de Legea nr. 10/2001 este necesară realizarea condiţiilor arătate de art. 3 lit. c) din această lege.
În acest sens îndreptăţirea, abilitarea procesuală activă este dată de „continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a acestei legi, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că persoana reînfiinţată este aceeaşi persoană juridică cu cea care a fost interzisă sau desfiinţată".
O asemenea hotărâre care să demonstreze continuarea personalităţii juridice sau identitatea nu s-a produs în cauză.
Hotărârea de înfiinţare ca asociaţie a reclamantei şi prin care se validează statutul acesteia nu echivalează cu hotărârea judecătorească de recunoaştere a continuităţii personalităţii juridice a asociaţiei S.M.P.
Nici argumentele că o asemenea continuitate s-ar deduce din probele administrate în cauză nu pot fi primite, în lipsa unei hotărâri specifice cerută în mod ferm de lege, dar şi pentru că o atare continuitate de fapt nu rezultă. Astfel, statutul vorbeşte nu de continuarea personalităţii juridice a Asociaţiei proprietare ci de faptul că reclamanta este continuatoarea a „peste 136 de ani a nobilelor tradiţii ale organizatorilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere care au existat în ţara noastră". (punctul 4 al capitolului Principii Generale din Statutul U.N.C.M.R.R.).
Deci o motivaţie a funcţionării, cum este cea din statut, bazată pe continuarea unor tradiţii nu se poate califica drept identificarea de personalitate juridică între o asociaţie individualizată dizolvată şi o nouă asociaţie, recte reclamanta, care în afară de hotărârea judecătorească de înfiinţare nu a prezentat o hotărâre de confirmare a identităţii sau continuării personalităţii juridice cu una din numeroasele organizaţii ale cadrelor militare care au existat pe teritoriul ţării.
Ca urmare, instanţele în mod corect au făcut interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 cât priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei şi temeinic au respins acţiunea pentru acest motiv.
Faţă de rezolvarea acţiunii prin prisma calităţii procesuale active, în lipsa dovezilor căreia s-a respins acţiunea, celelalte critici nu se mai impune a fi analizate.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta U.N.C.M.R.R., filiala Sibiu împotriva deciziei nr. 89/ A din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2555/2004. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
