ICCJ. Decizia nr. 2556/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2556Dosar nr. 11110/2004
Şedinţa publică din 31 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 20 februarie 2003, petenţii P.V. şi P.F. au solicitat instanţei anularea dispoziţiei nr. 17 din 20 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea şi obligarea pârâtei Instituţia Primarului Municipiului Oradea la restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. 14146, top 8195/16, condiţionat de restituirea despăgubirilor băneşti primite, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea acţiunii, petenţii au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4101 din 22 mai 1981 au cumpărat un imobil compus din casă de locuit şi dependinţe, situat în Oradea, dobândit totodată şi dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de 100 mp teren, aferentă casei de locuit, pe durata existenţei construcţiei.
Ulterior, prin Decretul nr. 104/1989, imobilul a fost expropriat în favoarea Statului Român.
Ca urmare a notificării adresate de petenţi Primăriei Municipiului Oradea conform Legii nr. 10/2001, a fost emisă dispoziţia nr. 17 din 20 ianuarie 2003 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 313 mp situat în Oradea, înscris în C.F. 14146 Oradea, nr.topo 8197/16, cu motivarea că petenţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar la data preluării în mod abuziv a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 639 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de petenţi privind anularea dispoziţiei nr. 17 din 20 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că petenţii nu au făcut dovada proprietăţii asupra terenului, potrivit copiei C.F. nr. 14146, nr.topo 8197/16, proprietar asupra terenului fiind Statul Român, ulterior notându-se casa şi intabulându-se dreptul de proprietate al persoanei fizice respective doar asupra edificatelor, cu drept de folosinţă asupra terenului, inclusiv până la petenţi.
În ceea ce priveşte casa, asupra căreia petenţii aveau drept de proprietate, aceasta a fost expropriată, petenţii primind despăgubiri, terenul nefăcând obiectul exproprierii întrucât era proprietatea statului.
S-a mai reţinut că petenţii au formulat cererea de restituire doar pentru teren, casa fiind deja demolată; prin urmare, ei nu sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului, neputând avea mai multe drepturi decât foştii proprietari de la care au cumpărat casa.
În ceea ce priveşte cererea de restituire în natură a casei, instanţa de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă, fiind formulată pentru prima dată în instanţă, nefăcând obiectul notificării pe Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei nr. 639 din 4 septembrie 2003 au declarat apel petenţii, criticând hotărârea pentru nelegalitate, în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 31 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea a admis apelul petenţilor, a modificat sentinţa civilă nr. 639 din 4 septembrie 2003, în sensul că a anulat dispoziţia nr. 17/2003 a Primăriei Municipiului Oradea şi a obligat pârâta intimată să restutuie apelanţilor în natură terenul înscris în C.F. nr. 14146 Oradea, cu nr.topo 8197/16.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că odată cu vânzarea imobilului teren şi casă, terenul a trecut în mod abuziv în favoarea statului, iar conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 reclamanţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie terenul în litigiu.
S-a mai apreciat că, chiar dacă dreptul respectiv s-ar cuveni fostului proprietar vânzător, pentru a evita alte litigii, soluţia este aceea de admitere a apelului petenţilor.
Împotriva deciziei nr. 31 din 21 ianuarie 2004 a declarat recurs Primarul Municipiului Oradea, solicitând modificarea deciziei Curţii de Apel Oradea, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
S-au invocat drept motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În esenţă, recurentul a susţinut că petenţii nu pot avea mai multe drepturi decât foştii proprietari de la care au cumpărat şi care nu aveau decât proprietatea casei, doar acest drept făcând obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moştenitorii persoanele fizice îndreptăţit.
Din situaţia C.F. 14146 Oradea, nr.topo 8197/16 reiese că imobilul cumpărat în anul 1981 nu a fost proprietatea reclamanţilor, proprietar asupra terenului fiind Statul Român.
Foştii proprietari de la care s-a cumpărat imobilul nu aveau decât proprietatea casei, de altfel doar acest drept făcând obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1981, astfel încât reclamanţii nu pot avea mai multe drepturi decât aceştia.
Nefiind deci proprietari, reclamanţii nu pot avea calitatea depersoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001 şi nu pot solicita restituirea în natură a terenului, având doar un drept de folosinţă asupra acestuia.
Prin urmare, soluţia instanţei de apel de a anula dispoziţia nr. 17/2003 a Primăriei Municipiului Oradea şi a obliga pârâta la restituirea în natură a terenului în litigiu este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica Decizia atacată, în sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.V. şi P.F. împotriva sentinţei nr. 639 din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 31 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, modifică Decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul reclamanţilor P.V. şi P.F. declarat împotriva sentinţei nr. 639 din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2546/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
