ICCJ. Decizia nr. 2782/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2782
Dosar nr. 7474/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Consiliul local al oraşului Slănic, prin Primar a chemat în judecată pârâta SC S. Slănic, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că localul fostei creşe municipale pentru copii Slănic şi terenul aferent de 2220,74 mp sunt proprietatea oraşului Slănic.
În motivarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. s-a arătat că imobilul este stăpânit legal, de pârâtă, la realizarea lui aceasta neavând nici o contribuţie deoarece a fost edificat între anii 1970-1974 din fondurile statului-pe terenul proprietatea statului, care se află şi în prezent în administrarea sa, creşa nemaifiind utilizată potrivit destinaţiei sale, astfel încât a ajuns o ruină.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi inadmisibilităţii, iar pe fond a arătat că localul creşei a fost preluat în administrare începând cu data de 1 aprilie 1982 de la Spitatul orăşenesc Slănic, de către fosta Întreprindere de Stat Salina Slănic prin Decizia nr. 521/1982 a Comitetului Executiv a fostului Consiliu Popular al judeţului Prahova dată în baza Legii nr.65/1982- (HG 17) iar ulterior ca efect al privatizării prin HG nr. 767/1997, Legea nr. 15/1990 acest imobil a fost inclus în patrimoniul Regiei Naţionale a Sării, devenind proprietatea privată a acestei.
Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentinţa civilă nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a admis acţiunea şi a constatat că fostul local al creşei pentru copii situat în Slănic şi terenul aferent în suprafaţă de 2220,74 mp sunt proprietatea reclamantei Consiliul local al oraşului Slănic.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul creşă este situat pe un teren aflat şi în prezent în proprietatea primăriei, administrat de Consiliul local Slănic, iar prin Decizia nr. 521/1952 s-a dispus numai organizarea creşelor în subordinea fostelor întreprinderi de stat pe lângă care a funcţionat ulterior până la desfiinţarea actuală a acesteia, dar nu s-a transmis şi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
S-a mai reţinut şi faptul că în ultima perioadă după încetarea activităţii specifice de învăţământ preşcolar-clădirea nu a mai putut fi administrată de primărie, ajungând într-un stadiu avansat de degradare.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prind Decizia nr. 327 din 25 noiembrie 2003 a admis apelul pârâtei a schimbat în tot sentinţa şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Decizând astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în raport cu precizarea cererii iniţiale constatarea dreptului de proprietate asupra terenului nu formează obiectul judecăţii (terenul fiind şi revendicat în prezent de foştii proprietari în baza Legii nr. 10/2001).
Cu privire la fostul local al creşei pentru copii Slănic s-a constatat că acest imobil a fost cuprins în patrimoniul RA S.prin Legea nr. 15/1990,iar ulterior a fost atribuit în proprietatea SN S. SA, a cărei sucursală este Salina Slănic, prin HG nr. 767/1999.
Recursul declarat de reclamantă întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., cu solicitarea menţinerii sentinţei, este întemeiat pentru considerentele arătate în continuare.
Clădirea ce face obiectul acţiunii în constatare a fost construită de stat în anii 1971-1974 cu destinaţia, creşă de copii, pe un teren în suprafaţă de 2220,74 mp, aflat în administrarea comunităţii locale în prezent în administrarea Consiliului local Slănic, în baza prevederilor Decretului nr. 65/1982 privind organizarea activităţii creşelor şi grădiniţelor, prin Decizia nr. 521/1982 a CP al judeţului Prahova a fost trecută în subordinea Întreprinderii Salina Slănic funcţionând ca atare până în anul 1989 când şi-a încetat definitiv activitatea specifică iniţială (în prezent aflată în stare avansată de degradare prin lipsa de administrare şi neutilizare).
Potrivit art. 111 C. proc. civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept.
Pârâta s-a înfiinţat prin HG nr. 767/1997 ca societate comercială pe acţiuni, persoană juridică română, cu capital integral de stat, prin reorganizarea RA S. Bucureşti, care s-a desfiinţat (art. 1). Bunurile aflate în administrarea fostei regii s-au atribuit noii societăţii, în condiţiile legii urmând regimul juridic prevăzut la art. 135 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţia României.
Or, prin adresa nr. 2330 din 27 aprilie 1998 Primăria Slănic, în conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991 referitoare la avizarea obligatorie a documentaţiei privind constituirea patrimoniului noii societăţii a avizat lista activelor Salinei Slănic, excluzând, în mod expres clădirea creşei (fără ca pârâta să conteste în condiţiile legii situaţie juridică amintită).
În aceste condiţii, după încetarea afectaţiuni speciale a imobilului prevăzută în Decretul nr. 65/1982, acesta urmează să îşi recapete regimul juridic corespunzător Legii nr. 213/1998 astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă de instanţă, de către reclamantă.
În consecinţă, hotărârea pronunţată în apel a fost dată prin interpretarea greşită a dispoziţiilor legale privind constituirea patrimoniului pârâtei, ca societate comercială pe acţiuni cu capital de stat prevăzută de HG nr. 767/1997, ceea ce a condus în final la încălcarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prin schimbarea greşită a soluţiei de admitere a acţiunii adoptată în primă instanţă.
Ca atare, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. în coroborare cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei şi se va modifica Decizia civilă nr. 327/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, în sensul că va fi respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. Slănic împotriva sentinţei nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Văleni de Munte, pe care o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Consiliul local al oraşului Slănic împotriva deciziei nr. 327 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Modifică Decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Salina Slănic împotriva sentinţei nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Vălenii de Munte, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2004. Civil. Conflict de munca - Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2770/2004. Civil → |
|---|
