ICCJ. Decizia nr. 2801/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2801
Dosar nr. 32241/1/2004
Nr. vechi 10556/200.
Şedinţa de la 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
F. Dolj a contestat în temeiul Legii nr. 10/2001 dispoziţia prin care SC P. SA Caransebeş i-a respins notificarea prin care solicita restituirea în natură a terenului neocupat de construcţii, situat în Craiova, şi acordarea de măsuri reparatorii în privinţa construcţiilor demolate şi a terenului ocupat de societatea pârâtă.
În motivarea acţiunii, F. a precizat că imobilul litigios a fost dobândit în temeiul unui act de donaţie şi că în temeiul decretului Consiliului de Stat nr. 396/ 1969 a fost expropriată fără plată suprafaţa de 1324 mp teren intravilan pe care se aflau construcţii în suprafaţă de 1113 mp în vederea edificării autobazei de transport Craiova Nord, proprietatea societăţii pârâte.
La termenul din 27 februarie 2003 a fost introdus în cauză, la solicitarea reclamantei, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice după ce la 3 octombrie 2002 reclamanta solicitase printr-o cerere completatoare acordarea măsurilor reparatorii potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001 în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC F. SRL Craiova şi SC A. SRL.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 254 din 15 mai 2003 a respins ca nefondată contestaţia reclamantei împotriva tuturor pârâţilor.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 1095 din 1 august 2004 SC P. a respins notificarea F. -ului Dolj, întrucât imobilul a fost dobândit prin cumpărare de la stat, acţionarii majoritari SC F. SRL şi SC A. SRL cumpărând acţiunile de la F.P.S. de pe piaţa Rasdaq, într-un procent de 96%. Aşa fiind, reclamanta era obligată să formuleze notificarea în vederea acordării măsurilor reparatorii la autoritatea care a efectuat privatizarea, în cadrul procedurii reglementate de art. 27-31 din Legea nr. 10/2001.
Societatea SC P. fiind privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale nu are nici dreptul şi nici obligaţia de a acorda măsurile reparatorii, în timp ce SC F. SRL şi SC A. SRL, nu au legitimare procesuală pasivă, deoarece sunt acţionari la SC P., prin compararea acţiunilor de la F.P.S.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 174 din 16 februarie 2004 a admis apelul declarat de F. Dolj şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis contestaţia şi a anulat Decizia nr. 1115 din 10 august 2001 a SC P. SRL constatând că F. Dolj are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform expertizei Ionescu Iulian, în sumă de 2.203.198.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a concluzionat că SC P., ca unitate deţinătoare, avea obligaţia de a emite dispoziţia motivată prin care să i se recunoască contestatoarei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 coroborate cu art. 9 pct. 1 din normele metodologice de aplicare a legii, cu efecte erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului, a cărei calificare se raportează la momentul naşterii dreptului la restituire. Cum în speţă restituirea în natură a imobilului preluat prin expropriere nu mai este posibilă, pe terenul respectiv fiind construită A.N. Călăraşi Craiova, contestatoarea F. este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent stabilite corespunzător valorii expertizate a imobilului la suma de 2.203.198.000 lei.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recurs D.G.F.P. Dolj, SC P. SA şi A.V.A.S.-ul.
În motivarea recursului, fondat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., D.G.F.P. Dolj arată în esenţă că potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 184/2002, SC F. nu avea calitatea de persoană îndreptăţită, deoarece nu poate beneficia a doua oară de măsuri reparatorii pentru acelaşi bun pentru care a primit deja despăgubiri în condiţiile art. 481 C. civ.
Instanţa a interpretat şi aplicat greşit art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 şi art. 9 pct. 1 din normele metodologice, deoarece aceste dispoziţii se referă la imobilele preluate abuziv şi mai mult, reclamanta nu a probat că instituţia menţionată în actul de proprietate este aceeaşi cu F.
SC P. arată în motivarea recursului său că instanţa de apel a apreciat eronat că actul translativ de proprietate s-a încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deoarece societatea a luat fiinţă în 1991, iar cumpărarea de acţiuni de către cele două societăţi F. SRL şi SC A. SRL este probată cu contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Instanţa nu a luat în consideraţie că imobilul a fost preluat cu titlu valabil; că în cauză erau incidente dispoziţiunile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar societatea deţinătoare nu are nici dreptul şi nici obligaţia de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Decizia atacată, instanţa de apel s-a pronunţat asupra admiterii cererii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, dar nu a precizat natura măsurilor reparatorii şi cel ţinut a le acorda.
La rândul său A.P.A.P.S.-ul arată în recursul declarat, că în cadrul exercitării atribuţiilor ce îi revin în procesul de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar, vinde acţiunile statului şi nu activele care fac parte din patrimoniul acestora, astfel că nu poate fi ţinut la restituirea imobilelor ori la acordarea măsurilor reparatorii.
În consecinţă, toate cele trei recurente au solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi reiterarea soluţiei instanţei de fond.
Recursul declarat de SC P. este întemeiat.
F. Dolj a formulat în temeiul art. 3 C din Legea nr. 10/2001 o cerere pentru restituirea în natură a imobilului din Craiova iar pentru terenul ocupat de investiţii şi construcţiile demolate să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu contractul de donaţie nr. 200/1963 şi cu actele privind evoluţia în timp a cooperaţiei, inclusiv cu dispoziţiunile Legii nr. 109/1996, F. -ul şi-a probat dreptul de proprietate asupra imobilului litigios şi faptul că este continuatoarea U.R.C.C. Oltenia, iar cu Decretul nr. 396/1969 a dovedit preluarea de către stat a imobilului prin expropriere, în vederea edificării Autogării Craiova, transmisă în folosinţa societăţii P. Craiova.
În urma privatizării SC P., 43% din acţiuni au fost achiziţionate de SC F. iar 52% de SC A. SRL.
Prin dispoziţia nr. 1115/10 august 2001 SC P. a respins notificarea F. Dolj, pe considerentul că privatizându-se nu mai poate proceda la restituirea fie chiar parţială în natură a imobilului şi nici la acordarea măsurilor reparatorii.
Este adevărat, aşa cum se arată şi în motivarea recursurilor, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiunile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 şi de art. 9 pct. 1 din normele metodologice, deoarece imobilul fiind expropriat, a trecut cu titlu în proprietatea statului, că despăgubirile fiind puse la dispoziţia contestatoarei, eventualitatea neîncasării acestora nu conferă exproprierii un caracter abuziv, aşa cum a lăsat să se înţeleagă contestatoarea.
Aceste aspecte nu mai prezintă relevanţă însă în contextul art. 29 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, deoarece distincţia privind modalitatea preluării imobilelor, cu titlu sau fără titlu nu se mai face. Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul societăţilor privatizate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea.
În speţă, corect instanţa de apel a anulat Decizia nr. 1115/2001 deoarece contestatoarea este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii de către A.V.A.S., dar a omis să oblige această instituţie la acordarea lor, în limita valorică de 2.203.198.000 lei stabilită prin expertiză.
Din acest punct de vedere, recursul A.V.A.S.-ului (A.P.A.P.S.) este nefondat, deoarece în calitatea sa de instituţie implicată în privatizare nu se poate sustrage obligaţiilor ce îi revin în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Instanţa de apel era aşadar datoare să facă în speţă aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001 (în forma anterioară modificării) şi nu să reţină prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din Lege şi art. 9 din Normele metodologice obligaţia SC P. de a da o rezolvare favorabilă notificării F. -ului.
Sub acest aspect recursul declarat de SC P. este fondat şi în temeiul art. 314 C. proc. civ., se impune casarea deciziei şi obligarea A.V.A.S.-ului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în limita valorică de 2.203.198.000 lei.
Cât priveşte recursul D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanţelor, acesta este nefondat deoarece, astfel cum s-a arătat în cele expuse mai sus, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 10/2001, distincţia dintre preluarea cu titlu sau fără titlu a imobilului nu mai prezintă relevanţă în acordarea măsurilor reparatorii, iar F. -ul şi-a probat legitimarea procesuală activă.
În concluzie, atât recursul D.G.F.P. Dolj cât şi acela al A.V.A.S. urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC P. SA împotriva deciziei nr. 174 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, casează Decizia în sensul că obligă A.V.A.S. -ul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în limita valorică de 2.203.198.000 lei.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de A.V.A.S. şi D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2818/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2762/2004. Civil. Recurs → |
|---|
