ICCJ. Decizia nr. 2817/2004. Civil. Actiune în pretentii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2817
Dosar nr. 7386/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la 21 aprilie 2003 Tribunalul Bucureşti, reclamantul G.M. a solicitat obligarea SC R. SA la plata sumei de 79.026.712 lei, reprezentând reactualizarea drepturilor ce i se cuvin ca inventator pentru perioada 20 noiembrie 2000–16 noiembrie 2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 648 din 25 iunie 2003 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că prin sentinţa civilă nr. 1110/2000 a aceleiaşi instanţe, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 257.416.000 lei, reprezentând drepturi băneşti aferente perioadei 1996-1998 în calitatea lui de titular al brevetului de invenţie de 94000674/1984.
Pârâta a plătit această sumă de bani, refuzând să achite şi influenţa procesului inflaţionist asupra creanţei pentru perioada judecării apelului, adică 20 noiembrie 2000-16 noiembrie 2001.
Or, s-a arătat în decizie, faptul că pârâta a atacat cu apel o sentinţă defavorabilă nu poate fi considerată o faptă ilicită astfel încât dispoziţiile art. 998 C. civ. pe care reclamantul şi-a fundamentat acţiunea, nu sunt aplicabile.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 400 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a reiterat în esenţă motivarea instanţei de fond.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat însă pentru un motiv invocat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu, ca fiind o cauză de casare de ordine publică, pusă în discuţia părţilor cu prilejul dezbaterilor din 8 aprilie 2005.
Este vorba de împrejurarea că au fost încălcate în mod evident normele imperative cu privire la competenţa materială a instanţelor. Tribunalul soluţionând în fond o pricină de competenţa judecătoriei, potrivit art. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul, potrivit prevederilor art. 304 pct. 3 combinat cu art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va casa ambele hotărâri, şi va trimite cauza pentru rejudecarea în primă instanţă la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat reclamantul G.M. împotriva deciziei nr. 440 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr. 648 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare în primă instanţă, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2884/2004. Civil. OBLIGATIA DE A FACE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2823/2004. Civil → |
---|