ICCJ. Decizia nr. 2842/2004. Civil. Actiunea în revendicare, pretenti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2842
Dosar nr. 10874/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 7 februarie 2003, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâţii S.M. şi S.G., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să-i lase îndeplină proprietate şi liniştită posesie terenul forestier în suprafaţă de 400 mp situat în „Valea Fagilor" şi să-i oblige pe aceştia la contravaloarea arborilor tăiaţi de pe terenul proprietatea reclamantului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâţii îi ocupă terenul din 4 ianuarie 2000, deşi acesta este proprietar, în calitate de unic moştenitor al defunctului P.I.
Prin sentinţa civilă nr. 2831 din 5 iunie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, apreciind că în conformitate cu prevederile art. 13 C. proc. civ. care reglementează competenţa materială exclusivă „cererile privitoare la imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele".
Pe rolul acestei din urmă instanţe, cauza a fost înregistrată sub nr. 2407/2003, iar prin sentinţa civilă nr. 1601 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Horezu a respins acţiunea şi l-a obligat pe reclamant la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că terenul ocupat de pârâţi este situat în parcela nr. 69 şi, conform raportului de expertiză, pârâţii nu au ocupat terenul proprietatea reclamantului, situat în punctul „Valea Fagilor", parcela de 0,11 ha, iar arborii tăiaţi se găsesc pe terenul pârâtului S.G. (autoare S.E.), teren ce se găseşte mult spre est de terenul reclamantului.
Faţă de cele arătate, instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 480 C. civ. şi cum nu s-a făcut dovada că pârâţii au ocupat terenul reclamantului şi că aceştia ar fi defrişat arborii de peacest teren, nu sunt incidente nici prevederile art. 998 şi art. 999 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Apelul a fost înregistrat la 7 ianuarie2004, iar termenul acordat de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, în dosarul nr. 219/2004 a fost 1 martie 2004, pentru când apelantul a fost citat cu menţiunea timbrării apelului cu 86.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei, timbru judiciar, conformdovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta, aflată la dosar apel.
Prin Decizia nr. 328/A din 1 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a anulat ca netimbrat apelul reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligaţiei legale de timbrare, deşi a fost citat cu această menţiune.
În termenul legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei din apel, învederând în motivele de recurs că a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanţă, la termenul din 1 martie 2004 din motive medicale, fiindinvestigat la Spitalul Judeţean Vâlcea, Secţia Urgenţe, pentrustare post epileptică şi eliberându-i-se un bilet de trimitere în vederea internării într-o unitate de specialitate neurologică.
În recurs, au fost depuse conform art.305, înscrisuri în susţinerea motivelor de recurs, respectivbiletul de trimitere nr. 4022 emis la 1 martie 2004 de Spitalul Judeţean Vâlcea şi chitanţa seria A nr. 37257 din 26 februarie 2004 prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru de 85.000 lei.
Recursul este fondat.
Astfel cum rezultă din actele depuse, reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a apelului, cu sumele de 85.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar şi ca atare, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului.
Chiar dacă în instanţa de apel nu s-aprezentat de către reclamant vreo petiţie, prin care să se învedereze lipsa acestuia şi motivele care au determinat neprezentarea în instanţă, fie să solicite judecarea apelului în lipsă, cum, ulterior prin înscrisurile depuse în recurs acesta a făcut dovada imposibilităţii de prezentare, precum şi a timbrării legale a apelului, înlăuntrul şi cu respectarea termenului prevăzut de alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, pentru acest considerent final, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă şi art. 313 C. proc. civ. şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva deciziei civile nr. 382 A din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia şi trimite cauza pentrurejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2831/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2844/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
