ICCJ. Decizia nr. 2884/2004. Civil. OBLIGATIA DE A FACE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2884
Dosar nr. 10311/2004
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 504 din 16 decembrie 2003 Judecătoria Topliţa a admis acţiunea reclamantului Consiliul Local Topliţa prin executivul său Primăria Municipiului Topliţa, împotriva pârâţilor P.D. şi P.I. şi în parte cererea de intervenţie formulată de intervenienţii T.P., I.A., S.O., M.E., M.A.L., M.V., M.I., Z.V., C.I., B.S., B.F.
Pârâţii au fost obligaţi să desfiinţeze gardul şi amenajarea zidului din piatră ridicat pe carosabilul străzii T. pe segmentul ce face legătura acesteia cu strada A.I. din municipiul Topliţa. Pârâţii au mai fost obligaţi la plata de daune cominatorii de 100.000 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei lor.
S-a dispus rectificarea înscrisei în C.F. nr. 7731 Topliţa nr. top 9578/2/2/2 teren în suprafaţă de 750 mp în sensul transcrierii terenului pe domeniul public al municipiului Topliţa.
Pârâţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a reţinut că strada Târgului, în litigiu, face parte din domeniul public al oraşului Topliţa, fiind deschisă până în anul 2002 circulaţiei publice.
Acest fapt rezultă din Hotărârea nr. 49/2001 a Consiliului Local Topliţa, situaţie reţinută şi în mai multe hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 952 din 17 septembrie 1996 a Judecătoriei Topliţa, Decizia civilă nr. 3003 din 7 mai 1997 a Tribunalului Harghita, Decizia civilă nr. 100 din 3 februarie 2000 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, Decizia civilă nr. 138 din 3 martie 1994 a Curţii de Apel Târgu-Mureş; Decizia civilă nr. 871 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş) se concluzionează de instanţa de fond că faţă de starea de fapt reţinută prin hotărârile judecătoreşti menţionate nu poate fi reţinută o altă stare de fapt.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 164 din 16 martie 2004 a admis apelul declarat de pârâţii P.D. şi P.I. împotriva sentinţei civile nr. 504 din 16 decembrie 2003 a Judecătoriei Topliţa pe care o schimbă în sensul că respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de Consiliul Local Topliţa prin Primăria Topliţa precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţii menţionaţi.
Instanţa de apel a reţinut că prin Decizia nr. 846 din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost admisă acţiunea formulată de P.D. şi P.I. în contradictoriu cu Primăria oraşului Topliţa, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, aceasta fiind obligată să valideze suprafaţa de 6171 mp şi să pună reclamanta în posesia acestei suprafeţe prin eliberarea adeverinţei de proprietate. În considerentele acestei decizii se arată că în realitate nu este vorba de un drum, ci în perioada existenţei C.A.P.- ului era o potecă de circa 50 m lungime şi o lăţime de 3 m, potecă ce traversa terenul casei de locuit şi anexelor gospodăreşti proprietatea familiei P.
Terenul pe care se pretinde a fi deschis drum, conchide instanţa de apel, este proprietatea pârâţilor şi ei sunt îndreptăţiţi să-şi construiască gard împrejmuitor.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs:
1. Consiliul Local Topliţa prin executivul său Primăria Municipiului Topliţa. Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1, 7 şi 8 C. proc. civ. şi se solicită casarea/modificarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Se susţine în esenţă că pârâţii au blocat un drum, respectiv strada T., deci o cale de acces al cărei proprietar tabular în anul 1990 era C.A.P. Topliţa, aplicându-se greşit prevederile legale în domeniul proprietăţii.
2. Intervenienţii T.P., I.A., L.I., S.O., M.E., M.A.L., M.V., M.I., Z.V., C.I., B.S., B.F. Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi se solicită casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Se susţin, în esenţă, că din hotărârile judecătoreşti anterioare rezultă că strada T. nu putea fi blocată mai ales că pentru acea porţiune de teren nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea soţilor P.
Recursurile se privesc fondate în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Prin recursurile declarate s-a solicitat corecta aplicare a legii şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
Numai că, potrivit art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiţie (azi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) hotărăşte asupra fondului pricinii şi casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Or, în cauză, atât instanţa de fond cât şi cea de apel s-au bazat pe probe administrate în alte procese, rezultatul fiind pronunţarea unor hotărâri contradictorii în acest litigiu.
Deşi ambele instanţe şi-au motivat soluţia invocând şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în alte cauze nu au pus în discuţia părţilor existenţa unei eventuale autorizaţii de lucru judecat.
Aşadar, practic, în prezenta cauză nu au fost administrate probe noi, cu excepţia probei cu interogatoriu.
Faţă de obiectul litigiului şi susţinerilor părţilor se impunea ordonarea unei expertize care să analizeze evoluţia în timp a planului de urbanism al oraşului în zona de interes, concordanţa acestuia cu situaţia din teren înainte de închiderea drumului şi după această închidere; să examineze dacă în suprafaţa de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate al pârâţilor a fost inclusă şi porţiunea de drum în litigiu; să stabilească ce prejudicii se creează părţilor prin închiderea drumului ori prin lăsarea liberului acces şi cum pot ajunge intervenienţii la locuinţele lor în cele două ipoteze (avantaje, dezavantaje); să prezinte schiţe clare, explicite, privind situaţia din teren, trecută şi prezentă, (adică din vremea când terenul aparţinea C.A.P.- ului Topliţa, după aplicarea Legii nr. 18/1991, înainte de reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor, după închiderea drumului, posibilitatea trecută şi actuală de acces al intervenienţilor la proprietatea lor din str. T.).
Numai după stabilirea deplină a situaţiei de fapt se vor putea aplica prevederile legale în materie, raportate la starea de fapt stabilită.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 314 C. proc. civ., se vor admite ambele recursuri, se va casa Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local Topliţa şi de intervenienţii T.P., I.A., L.I., S.O., M.E., M.A.L., M.V., M.I., Z.V., C.I., B.S. şi B.F. împotriva deciziei nr. 164/A din 16 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2004. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2817/2004. Civil. Actiune în pretentii. Recurs → |
|---|
