ICCJ. Decizia nr. 2905/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2905
Dosar nr. 7257/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2000 pe rolul Tribunalului Iaşi, O.M.L.(fostă A.) a solicitat revizuirea deciziilor civile nr. 1601 din 26 mai 2000 şi, respectiv nr. 1957 din 6 septembrie 2000 ale Tribunalului Iaşi pentru că sunt potrivnice, motiv prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 1537 din 3 decembrie 2003 a respins cererea de revizuire primită prin declinare de la Tribunalul Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut următoarele:
Prin Decizia 1601 din 26 mai 2000 a Tribunalului Iaşi s-a admis apelul împotriva sentinţei civile 9726/1998 a Judecătoriei Iaşi care a fost schimbată în totalitate şi pe fond s-a respins contestaţia formulată de A.M.L. împotriva deciziei de desfacere a contractului său de muncă nr. 112 emisă la 16 decembrie 1997 de SC P.P. SA Iaşi.
Prin Decizia 1957/6 septembrie 2000 a Tribunalului Iaşi s-a respins recursul formulat de A.M.L. împotriva deciziei 1601 din 26 mai 2000 şi s-a menţinut Decizia recurată.
S-a constatat că cele două decizii atacate cu revizuire sunt pronunţate în aceeaşi cauză în soluţionarea căilor legale de atac nefiind întrunite condiţiile de revizuire impuse de codul de procedură civilă pentru contrarietate de hotărâri.
Împotriva deciziei 1537 din 3 decembrie 2003 petiţionara revizuentă a declarat recurs.
În motivarea recursului arată că este de acord cu soluţia instanţei de revizuire dar solicită judecarea cererii de revizuire în temeiul unui „element nou" necunoscut la momentul judecării cererii iniţiale şi anume intervenţia deciziei 1667 din 25 iulie 2001 a Tribunalului Iaşi.
Recurenta a invocat contrarietatea de hotărâri între Decizia sus-menţionată şi Decizia 1537 din 3 decembrie 2003, atacată cu recurs.
Recursul este nefondat urmând a se respinge pentru considerentele de mai jos.
Instanţa de revizuire a făcut o corectă apreciere a situaţiei de pretinsă contrarietate, invocată de petiţionară pe calea revizuirii a două decizii date de instanţe în acelaşi proces, în succesiunea căilor legale de atac prevăzute de lege. Soluţia de respingere a cererii de revizuire este corectă şi temeinică.
Împotriva acestei soluţii recursul declarat de petenta revizuentă nu indică nici unul din normele prevăzute de art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate ataca cu recurs o decizie. Din contră, recurenta a confirmat şi ea soluţia dată de instanţa de revizuire.
Motivul invocat în recurs, împrejurarea că o altă hotărâre nr. 1667 (25 iulie 2001) pronunţată într-o altă cauză (având ca obiect pretenţii băneşti), este contrară cu soluţia dată de instanţă de revizuire, nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. mai sus citat şi reprezintă în fapt o modificare de acţiune, inadmisibilă în recurs.
Potrivit art. 316 C. proc. civ. „dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa în recurs", iar art. 244 C. proc. civ. interzice expres, în această fază procesuală, schimbarea calităţii procesuale, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi formularea de alte cereri noi.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca nefondat recursul declarat de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ce nefondat recursul declarat de revizuenta O.M.L. împotriva deciziei nr. 1537 din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2918/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2884/2004. Civil. OBLIGATIA DE A FACE. Recurs → |
|---|
