ICCJ. Decizia nr. 2912/2004. Civil. încheiere suspendare - art.47 din legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2912
Dosar nr. 7372/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a fost înregistrată la 12 august 2002 acţiunea prin care reclamantul A.G.Ş.C.N. a chemat în judecată pe Municipiul Bucureşti, SC H.N. SA, C.Ş. şi C.E. pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi referitor la apartamentul din Bucureşti şi pentru obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate apartamentul al cărui proprietar este.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9544 din 4 noiembrie 2002 a respins ca nefondate cererile de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu soţii C., precum şi de constatare a împrejurării că dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost niciodată întrerupt. A fost respins ca inadmisibilă cererea de revendicare a imobilului în raport de împrejurarea că potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001 dacă imobilul a fost înstrăinat în condiţiile Legii nr. 112/1995, persoanei îndreptăţite i se plătesc despăgubiri, iar Legea nr. 10/2001 este o lege specială care instituie o procedură prealabilă, administrativă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 688 din 8 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, având pe rol soluţionarea recursului declarat de reclamant, prin încheierea din 11 decembrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 1901/2003 a suspendat soluţionarea cauzei în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 faţă de cererea formulată în acest sens de reclamant.
Încheierea de suspendare a fost atacată cu recurs de către pârâtele C.E. şi P.E., succesoarele defunctului pârât C.Ş., decedat pe parcursul procesului, la 9 iunie 2003.
Pârâtele au arătat că măsura suspendării este nelegală deoarece acţiunea a fost pornită după apariţia Legii nr. 10/2001 şi nu sunt întrunite dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea în anulare, cu subsecventul capăt de cerere privind restituirea imobiliară, pe dispoziţiile art. 480 şi urm., art. 966, art. 968 C. civ.
Art. 47 din Legea nr. 10/2001 acordă beneficiul alegerii procedurii prevăzută de această lege, persoanelor îndreptăţite, care au două posibilităţi: fie să renunţe la judecarea cauzei, fie să ceară suspendarea cauzei.
Singura condiţie prevăzută de Legea nr. 10/2001 este aceea ca să existe o cauză în curs de judecată.
Textul nu face o altă precizare în sensul sugerat de recurente, necondiţionând aplicarea lui în raport de un anumit moment al pornirii acţiunii aflate în curs judecată.
Pe cale de consecinţă, potrivit principiului de interpretare in dubio pro reo instanţa de recurs a luat o măsură legală atunci când a dispus suspendarea judecăţii cauzei pe temeiul indicat, faţă de declaraţia reclamantului că a înaintat o notificare pentru revendicare, în baza Legii nr. 10/2001. Fără îndoială că soluţia ce urmează a se da în calea aleasă de reclamant va avea înrâurire asupra soluţionării căii de atac sub toate aspectele puse în discuţie din prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C.E. şi P.E. împotriva încheierii din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2004. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2004. Civil → |
|---|
