ICCJ. Decizia nr. 2930/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2930
Dosar nr. 6872/2004
Şedinţa de la 12 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2002, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul comunei Poiana Blenchii în reprezentarea primăriei, Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al statului, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura judeţului Sălaj solicitând să se dispună anularea dispoziţiei nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii; să se constate că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a conacului boieresc situat în comuna Poiana Blenchii (actualul sediu al primăriei) inclusiv a anexelor acestui imobil, a grădinii aferente de circa 10 ha, imobil înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii pct.1/1; să se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele demolate precum şi pentru terenurile atribuite în proprietate altor persoane fizice prin reforma agrară sau prin Legea nr. 18/1991, terenuri în suprafaţă de 10 ha înscrise în C.F. nr. 359 Poiana Blenchii.
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 24 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Sălaj-Zalău a fost admisă în parte cererea precizată de reclamantul S.I. şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii.
S-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilul înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii nr.top.14: casă de piatră la nr.8, pentru cele şase apartamente demolate în suprafaţă de 1795 mp şi imobilul constând în grădina aferentă în suprafaţă de 14 ha şi 738 mp.
Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor băneşti pentru terenurile de până la 20 ha înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut din probele administrate că potrivit extrasului şi procesului–verbal de carte funciară coroborate cu actele de stare civilă, s-a dovedit că antecesorul reclamantului, S.L. a fost proprietarul tabular al mai multor imobile înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii.
Primarul comunei Poiana Blenchii, prin dispoziţia nr. 57 din 14 decembrie 2001 a respins notificările nr. 125 din 28 iunie 2002 şi nr. 579 din 25 septembrie 2001 potrivit cărora reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor cu motivarea că acesta nu a respectat procedurile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nu a prezentat dovada exproprierii bunurilor conform art. 16 din aceeaşi lege.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieşit că evidenţele de carte funciară ale localităţii Poiana Blenchii au fost distruse, dar cetăţenii mai în vârstă ai comunei cunosc faptul că imobilul deţinut în prezent de primărie a fost proprietatea autorului reclamantului.
Având în vedere dispoziţiile art. 1, art. 2 lit. h), art. 9, art. 10 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reţinând opţiunea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor băneşti, instanţa de fond a constatat dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilul existent, pentru apartamentele demolate, pentru teren şi grădina aferentă în suprafaţă de 14 ha şi 738 mp.
S-a stabilit că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme bunurile solicitate constituie un singur imobil conform extrasului C.F. nr. 359 Poiana Blenchii.
Pe de altă parte, s-a mai reţinut că reclamantul nu era obligat să facă dovada exproprierii bunurilor autorului său ci primăria avea datoria să dovedească că deţine imobilul în baza unui titlu valabil.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a anulat ca nelegală dispoziţia nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii.
Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor băneşti şi pentru terenul în suprafaţă de până la 20 ha înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii a fost respinsă cu motivarea că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic face obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar şi al Legii nr. 1/2000.
Împotriva acestei hotărî au declarat apel atât reclamantul cât şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al statului şi Prefectura judeţului Sălaj, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 479/A din 27 februarie 2004 a admis apelurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura judeţului Sălaj, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a înlăturat obligaţia pârâţilor de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru suprafaţa de 17,738 ha grădină aferentă construcţiei (conac) din C.F. 359 Poiana Blenchii nr.top 14.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei tribunalului au fost menţinute.
Totodată apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea tribunalului în ce priveşte anularea dispoziţiei nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii este legală întrucât reclamantul este persoană îndreptăţită în sensul art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi a probat cu extrasul de carte funciară că autorul său a fost proprietarul tabular al imobilului construcţiei şi teren din C.F. 359 şi că aceste bunuri, după anul 1945, când proprietarul a fost expulzat din localitate, au trecut în stăpânirea altor persoane.
Preluarea bunurilor autorului reclamantului s-a făcut fără nici un titlu iar pentru lipsa decretului de expropriere, nu poate fi sancţionat reclamantul.
Fiind incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii, însă reparaţiunea se va restrânge numai la construcţii, respectiv atât pentru conacul boieresc (actualul sediu al primăriei) cât şi pentru alte şase case din lemn demolate.
Este nelegală hotărârea tribunalului de a acorda despăgubiri şi pentru terenul aferent construcţiilor şi a grădinii de 14,738 ha deoarece acestea au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi nu se mai pot acorda măsuri reparatorii şi în baza Legii nr. 10/2001.
S-a menţionat că este nejustificată critica privind împrejurarea că instanţa de fond nu a stabilit cuantumul despăgubirilor deoarece în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 deţinătorul imobilului are obligaţia de a face ofertă de restituire prin echivalent bănesc corespunzătoare valorii bunurilor.
Instanţa de apel a considerat că pârâţii au calitate procesuală pasivă întrucât prin art. 36-40 din Legea nr. 10/201, referitor la procedura acordării de despăgubiri, se stabilesc atribuţii în sarcina tuturor instituţiilor implicate şi care sunt părţi în procesul de faţă.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat pentru că cererea acestuia de acordare a unor despăgubiri băneşti pentru două mori nu a făcut obiectul notificărilor, nu constituiau anexe ale conacului boieresc şi nu-şi poate extinde acţiunea şi pentru alte bunuri fără a se conforma procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Criticile reclamantului referitoare la neidentificarea construcţiilor şi evaluării despăgubirilor de către instanţa de fond au fost înlăturate deoarece din lipsa de interes şi lipsa mijloacelor materiale ale reclamantului, instanţa a revenit asupra probei cu expertiză tehnică pe care a admis-o în cauză.
S-a apreciat că despăgubirile pentru construcţii se vor stabili ulterior în procedura ofertei prevăzută de art. 24 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul S.I. şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Sălaj, Prefectura judeţului Sălaj, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Recurentul reclamant critică hotărârea instanţei de apel ca fiind nelegală întrucât i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru grădinile aferente conacului boieresc în suprafaţă 14,738 ha şi pentru moara de apă şi moara de foc aflate în proprietatea tabulară.
De asemenea, susţine că, fără nici un temei, i-a fost respinsă cererea de a se efectua o expertiză în cauză şi nu s-a analizat depoziţia martorului audiat.
Recurentul precizează că nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin pe care le estimează la 10.000.000 EURO pentru conac şi anexe şi solicit să i se restituie întreaga avere a autorului său respectiv 426 ha teren şi pădure, 19 case demolate aflate în continuarea conacului boieresc, precum şi 195 ha teren agricol.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Sălaj, a solicitat prin recursul declarat modificarea deciziei instanţei de apel pe care o consideră nelegală deoarece reclamantului nu i se cuvin despăgubiri şi pentru „alte şase case din lemn demolate" câtă vreme acesta, atât prin notificare cât şi în timpul procesului a precizat că solicită despăgubiri pentru conacul compus din şase apartamente. Deci, fără suport probator s-a considerat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri şi pentru alte imobile pe care nu le-a cerut, şi pe care expertul desemnat de instanţa de fond nu le-a putut identifica.
Totodată se susţine că, nelegal, s-au acordat reclamantului despăgubiri băneşti în loc de titluri de valoare, acţiuni la societăţi comerciale sau compensarea cu alte servicii aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul precizează că s-a încălcat principiul restituirii în natură a bunurilor prevăzut de art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 10/2001 atunci când s-au acordat despăgubiri şi pentru bunuri care există, sunt libere de orice sarcini şi pot fi restituite respectiv fosta magazie de cereale anexă a conacului.
Pârâta Prefectura judeţului Sălaj, Comisia judeţeană de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, a solicitat în principal admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantului întrucât prefectura nu are calitate procesuală pasivă.
Într-un alt motiv se invocă nelegalitatea deciziei instanţei de apel care a acordat despăgubiri băneşti în afara conacului boieresc şi pentru alte şase case din lemn demolate, în contextul în care chiar reclamantul a precizat că în conac sunt şase apartamente iar componenţa imobilului înscris în cartea funciară nu au fost clarificată de expertiză.
S-a mai susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 întrucât reclamantul nu are dreptul la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti ci la titluri de valoare, acţiuni la societăţi comerciale sau compensarea cu alte bunuri şi servicii.
Analizând hotărârea instanţei de apel în raport de motivele de casare invocate de părţi, Curtea va admite recursurile declarate de reclamantul S.I. şi de pârâţi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite".
În cauză, recurentul –reclamant a precizat atât la instanţa de fond cât şi în apel obiectul acţiunii sale.
Astfel, în raport de aceste precizări era necesar a se administra probe pentru a se stabili cu certitudine imobilele ce au aparţinut proprietarului tabular S.L., autorul reclamantului şi înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii: componenţa conacului boieresc, a anexelor acestuia, identificarea terenului în suprafaţă de 14,738 ha aferent conacului şi situaţia juridică a acestuia, evaluarea bunurilor ce nu mai există, identificarea imobilelor care există şi pot fi restituite în natură. Aceste împrejurări de fapt trebuiau clarificate în contextul în care evidenţele cărţilor funciare ale localităţii Poiana Blenchii au fost distruse aşa cum precizează expertul T.I.
De asemenea se impune a fi lămurită situaţia terenului pretins de recurentul reclamant şi dacă acesta i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 sau aceste suprafeţe urmează a i se restitui conform Legii nr. 10/2001, ce este o lege reparatorie care poate complini legile reparatorii anterioare dacă terenul nu a făcut obiectul reglementării acestora din urmă.
Într-adevăr, instanţa de apel a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice şi în construcţii dar apoi a revenit asupra acestei probe pe motiv că reclamantul nu a manifestat interes şi nu are mijloace materiale.
Potrivit art. 129 C. proc. civ., instanţa este datoare să stăruie prin toate mijloacele legate să afle adevărul în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii şi va putea adera administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc. Această dispoziţie legală a fost încălcată de instanţa de apel.
Recurentul reclamant arată în cererea de recurs că nelegal s-a respins efectuarea unei expertize de către instanţa de apel, deci manifestă interes pentru stabilirea situaţiei reale a imobilelor pretinse prin acţiune.
Întrucât nu s-a lămurit pe deplin situaţia imobilelor ce constituie obiectul acţiunii precizate Curtea constată că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 la împrejurări neclare privind situaţia juridică a acestora şi nu se poate exercita controlul judiciar.
Din perspectiva celor expuse şi considerând incidente cauzei motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursurile declarate de pârâţi, va casa Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul S.I. şi pârâţii D.G.F.P. Sălaj în numele Ministerului Finanţelor Publice şi Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura judeţului Sălaj împotriva deciziei nr. 479/A din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3042/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 2944/2004. Civil. Obligatia de a face -... → |
|---|
