ICCJ. Decizia nr. 2944/2004. Civil. Obligatia de a face - încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2944
Dosar nr. 7712/2004
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 2 septembrie 2003 creditorul M.M. prin mandatar M.V.V. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 2271/S pronunţată la data de 22 mai 2003 de Tribunalul Braşov în contradictoriu cu debitoarea Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Considerând că sunt întrunite cerinţele art. 372 şi art. 3731 C. proc. civ., prin încheierea din Camera de consiliu din data de 2 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 2271 din 22 mai 2003 a Tribunalului Braşov investită cu formulă executorie având ca obiect obligaţia de a face şi recuperare creanţe.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Prin Decizia nr. 157/Ap din 9 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a admis apelul debitoarei şi a fost schimbată în tot încheierea din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Braşov în sensul că a fost respinsă cererea creditorului M.M. pentru încuviinţarea executării silite a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 2271 din 22 mai 2003 a Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2271 din 22 mai 2003 a Tribunalului Braşov, ce constituie titlu executoriu, s-a dispus anularea deciziei nr. R/15988 din 26 august 2002 a Casei Judeţene de Pensii Braşov şi emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă contestatorului M.M. Totodată intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 202.906 lei cheltuieli de judecată.
Această hotărâre a fost comunicată debitoarei la data de 11 august 2003 şi putea fi pusă în executare după epuizarea termenului de exercitare a recursului, respectiv după data de 28 august 2003.
Din actele depuse la dosar, s-a reţinut că apelanta debitoare s-a conformat titlului executoriu încă din data de 15 august 2003 când a emis o nouă decizie cu nr. R/15988 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă intimatului M.M. şi când a anulat Decizia nr. R/15988 din 26 august 2002 care privea stabilirea pensiei anticipate parţială.
Noua decizie a fost expediată intimatului şi a fost primită de acesta la data de 20 august 2003, dar exemplarul comunicat menţiona greşit anul emiterii 2002 în loc de 2003, eroare ce nu se regăseşte pe exemplarul original al apelantei debitoare. Această eroare materială a fost îndreptată şi este consemnată în procesul-verbal de constatare întocmit la data de 18 septembrie 2003 de executorul judecătoresc în prezenţa ambelor părţi.
Instanţa de apel a reţinut că apelanta debitoare a executat de bunăvoie obligaţia de a face impusă de titlul executoriu, anterior rămânerii irevocabile a sentinţei tribunalului şi înainte de introducerea cererii de încuviinţare a executării silite de către intimatul-creditor (2 septembrie 2003).
De asemenea, debitoarea a dispus la data de 26 august 2003 achitarea cheltuielilor de judecată în sumă de 202.906 lei către intimatul-creditor care a refuzat primirea sumei la data de 24 septembrie 2003.
Stabilind că debitoarea a executat de bunăvoie obligaţiile impuse prin titlul executoriu, instanţa de apel a constatat că instanţa de executare a încuviinţat executarea silită cu încălcarea dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ. şi a admis apelul debitoarei.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul M.M. prin mandatar M.V.V. criticând-o ca fiind nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recurentul susţine în esenţă că instanţa de apel nu şi-a motivat în fapt şi în drept hotărârea săvârşind un abuz de drept şi nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare. Că titlul executoriu, nu s-a executat nici până la data de 30 ianuarie 2004 motiv pentru care s-a promovat, conform art. 580 C. civ., o acţiune în despăgubiri ce face obiectul dosarului nr. 12157/2003.
S-a menţionat că debitorul a refuzat să plătească suma de bani direct în momentul executării silite din 18 septembrie 2003 în faţa executorului judecătoresc şi s-a eschivat prin consemnarea unei anumite sume de bani prin poştă.
Totodată, recurentul invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a debitorului faţă de obligaţia de a face cuprinsă în titlul executoriu [art. 7 alin. (2), art. 11, art. 18 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990] întrucât actul juridic s-a încheiat la data de 15 august 2002 şi nu mai poate fi modificat.
De asemenea se arată că lipseşte obiectul dedus judecăţii prin acţiunea denumită apel şi este incidentă excepţia nulităţii actului juridic civil.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate iar în cazul prevăzut de art. 304 pct. 10 „când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii".
În apel, prin întâmpinare creditorul a invocat nulitatea noii decizii de pensionare emisă de debitoare în executarea titlului executoriu, excepţie reiterată şi în recurs ca mijloc de apărare.
Din verificarea deciziei pronunţată de instanţa de apel se constată că s-a analizat această excepţie şi s-a arătat că în cadrul încuviinţării executării silite, instanţa nu este abilitată să constate nulitatea noii decizii de pensionare emisă de debitoare deoarece în acest caz, creditorul are dreptul la contestaţia pe calea dreptului comun prevăzută de dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 19/2001.
În acest fel, în mod judicios instanţa de apel s-a pronunţat asupra mijlocului de apărare invocat de debitor.
Hotărârea instanţei de apel este motivată conform art. 261 C. proc. civ. şi corect s-a reţinut că debitoarea a dovedit cu înscrisurile depuse că a executat de bunăvoie obligaţiile impuse prin titlul executoriu, anterior introducerii cererii de încuviinţare a executării silite şi chiar înainte de epuizarea termenului de recurs.
Faptul că debitoarea nu a fost de acord să plătească cheltuielile în sumă de 3.381.406 lei ocazionate de cererea de încuviinţare a executării silite din 2 septembrie 2003 este justificat de împrejurarea că a executat de bună voie titlul executoriu anterior cererii prin care recurentul-creditor a investit instanţa de executare.
În cauză, nu este incidentă prescripţia dreptului la acţiune a debitorului invocată de recurent în legătură cu obligaţia de a face cuprinsă în titlul executoriu întrucât intimata-debitoare a executat obligaţia de a face de bunăvoie, la data de 15 august 2003 prin emiterea unei noi decizii de pensionare în favoarea recurentului aşa cum i s-a impus prin sentinţa civilă nr. 2271 din 22 mai 2003 a Tribunalului Braşov.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul M.M. prin mandatar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de creditorul M.M. prin mandatarul M.V.V. împotriva deciziei nr. 157/Ap din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2930/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2921/2004. Civil → |
|---|
