ICCJ. Decizia nr. 2951/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2951
Dosar nr. 8384/2004
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2003, petenta Parohia Ortodoxă Română Roşia Montană II a solicitat în contradictoriu cu intimata Parohia Greco-Catolică Roşia Montană revizuirea sentinţei civile nr. 854 din 19 iulie 2002 pronunţată de Judecătoria Câmpeni.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta susţine că la data de 18 noiembrie 2003, a intrat în posesia a două acte noi obţinute de la Direcţia Arhivelor Naţionale a judeţului Alba, respectiv cererea adresată de fostul preot paroh al Parohiei Greco-Catolice Roşia Montană, datată 12 decembrie 1948, adresată Judecătoriei Populare Mixte Abrud prin care solicită intabularea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Roşia Montană cu motivarea că 75% din credincioşii greco-catolici au revenit la ortodoxism precum şi dovada nr. 1725 din 10 decembrie 1948 eliberată de Primăria Roşia Montană ce confirmă împrejurarea menţionată.
Judecătoria Câmpeni, prin sentinţa civilă nr. 20 din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondată cererea de revizuire.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că cele două înscrisuri nu fac parte din categoria „înscrisurilor noi" aşa cum le defineşte art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece acestea se aflau în depozitul Direcţiei Arhivelor Naţionale a judeţului Alba şi puteau fi prezentate atât la judecata în fond a cauzei cât şi în căile de atac, ceea ce s-a şi întâmplat cu dovada nr. 1725 din 10 decembrie 1948 eliberată de Primăria Roşia Montană.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 1935 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel de Apel Alba-Iulia se arată că adeverinţa nr. 1725/1948 emisă de Primăria Roşia Montană „nu poate servi drept titlu pentru intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei". Ca atare, actul a putut fi prezentat la instanţa de recurs care i-a stabilit valoarea juridică.
La fel şi cererea preotului paroh greco-catolic din 12 decembrie 1948 aflată în depozitul Direcţiei Arhivelor Naţionale a judeţului Alba putea fi prezentată la proces, nefiind deţinută de partea adversă aşa cum prevede art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Dar şi acest act dacă ar fi fost prezentat, nu avea valoare juridică câtă vreme nu exista o hotărâre judecătorească în temeiul art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948 care să constate că 75% din numărul credincioşilor greco-catolici au revenit la ortodoxism.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roşia Montană II criticând-o ca fiind nelegală şi neîntemeiată .
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 678/A din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul revizuientei reţinând aceleaşi considerente ale instanţei de fond iar cu privire la actele depuse în apel s-a stabilit că nici acestea nu sunt „acte noi" în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs revizuenta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta susţine în esenţă că "înscrisurile noi" pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire au fost deţinute de partea potrivnică, astfel că nu a avut cunoştinţă de locul unde se află.
Ca urmare a stăruinţelor la Direcţia Arhivelor Naţionale a judeţului Alba s-au găsit cele două acte ce au fost comunicate revizuentei la data de 18 noiembrie 2003, deci nu au putut fi obţinute pe parcursul procesului de fond din motive mai presus de voinţa recurentei.
Cu actele noi depuse în apel, respectiv adresa nr. 5624 din 12 ianuarie 1949 şi statul de plată a salariilor pe luna septembrie 1949 s-a făcut dovada că preotul greco-catolic G.N. a trecut la ortodoxism încă din luna octombrie 1948 şi a încasat salariu de la Protopopiatul ortodox român din Abrud.
Recurenta susţine astfel că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a actelor noi ataşate la cererea de revizuire precum şi o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
După declararea recursului, revizuenta a formulat şi o cerere de suspendare a executării sentinţei civile nr. 854/2002 pronunţată de Judecătoria Câmpeni.
Recursul declarat de revizuentă nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În primul rând se constată că revizuenta a luat cunoştinţă de pretinsele „acte noi" la data de 18 noiembrie 2003 şi a formulat cererea de revizuire la data de 20 noiembrie 2003 încadrându-se în termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Referitor la „înscrisurile noi" trebuie reţinut că art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. le defineşte ca fiind acte descoperite după darea hotărârii, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În cauză „actele noi" sunt adresa nr. 1275 din 10 decembrie 1948 emisă de Primăria Roşia Montană şi cererea din 12 decembrie 1948 adresată de preotul paroh al Parohiei Greco-Catolice Roşia Montană Judecătoriei Populare Mixte Abrud privind intabularea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Roşia Montană pe motiv că 75% din credincioşii greco-catolici au revenit la ortodoxism.
Aceste înscrisuri au fost obţinute de revizuentă la data de 18 noiembrie 2003 de la Direcţia Arhivelor Naţionale a judeţului Alba.
Dovada nr. 1725 in 10 decembrie 1948 emisă de primărie a fost folosită de revizuentă în faza de recurs la sentinţa a cărei revizuire o solicită şi a fost analizată prin Decizia nr. 1935/2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia care nu i-a recunoscut nici o valoare juridică.
Din această perspectivă se consideră că, în mod judicios, instanţa de apel a reţinut că cele două acte nu îndeplinesc cerinţele impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru „înscrisurile noi" deoarece se aflau în depozitul Direcţiei Arhivelor Naţionale a judeţului Alba de unde revizuenta le putea solicita oricând, nefiind reţinute de partea potrivnică.
De asemenea şi actele depuse în faza de apel puteau fi solicitate şi prezentate în procesul de fond de la Ministerul cultelor sau Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului.
Nu era o împrejurare mai presus de voinţa părţii de a adresa cereri instituţiilor publice pentru eliberarea unor acte pe care intenţiona să le folosească în procesul de fond ca probe.
Ca atare, atât înscrisurile noi cât şi dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost interpretate corect de instanţa de apel, aşa încât nu au nici un fundament motivele de casare invocate de recurentă.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roşia Montană II.
Ca o consecinţă a respingerii recursului se va respinge şi cererea de suspendare a executării hotărârilor formulată de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roşia Montană II împotriva deciziei nr. 678A din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2997/2004. Civil. Stabilire pret. Recurs → |
|---|
