ICCJ. Decizia nr. 2953/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2953
Dosar nr. 13227/2004
Şedinţa de la 13 aprilie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 4 octombrie 2004 S.I.P.A.M. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 76/R-CM din 14 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în contradictoriu cu intimaţii Centrul Bugetar nr. 1 Piteşti şi Căminul nr. 1 Piteşti.
În motivarea cererii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuientul a arătat, că Decizia este potrivnică unui număr de 26 de decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 martie 2004.
Curtea de Apel Piteşti sesizată de revizuient, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin sentinţa civilă nr. 24/F-CM din 1 noiembrie 2004.
Examinând cererea se constată cele ce succed.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Argeş în data de 21 mai 2003 S.I.P.A.M. a chemat în judecată pe pârâţii Căminul nr. 1 Piteşti şi Centrul Bugetar nr.1 Piteşti pentru a fi obligaţi la calcularea şi plata corectă, a sporurilor şi indemnizaţiilor datorate în conformitate cu prevederile HG nr. 281/1993, ale Legii nr. 128/1997 şi ale Contractului colectiv de muncă.
Tribunalul Argeş a pronunţat sentinţa civilă nr. 458/CM- din 15 septembrie 2003 prin care a respins acţiunea reţinând în esenţă că reclamantul nu are calitate procesuală activă, faţă de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, întrucât a formulat o acţiune în nume propriu şi nu în numele membrilor săi, care nu au fost nominalizaţi.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe, a fost respins prin Decizia care face obiectul cererii de revizuire.
Instanţa de recurs a constatat, că dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, care prevăd dreptul organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, se întregesc cu dispoziţiile art. 222 C. muncii, care prevăd dreptul sindicatelor de a-şi reprezenta membrii la cererea acestora în cadrul conflictelor de drepturi.
Concomitent acţiunii soluţionate în modul arătat, reclamantul a formulat şi alte acţiuni care au fost soluţionate prin respingere acesta declarând recurs în toate cazurile.
În funcţie de modificările legislative intervenite în timp în materia competenţei instanţelor de judecată, parte din recursuri cum este şi cel din prezenta cauză, au fost soluţionate de Curtea de Apel Piteşti, iar 26 recursuri au fost soluţionate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având de rezolvat aceeaşi problemă de drept, cele două instanţe au pronunţat soluţii esenţial diferite.
Astfel, Curtea de Apel Piteşti a respins recursurile cu motivarea arătată mai sus, în timp ce instanţa supremă a admis cele 26 recursuri deduse judecăţii sale, a casat hotărârile date în primă instanţă şi a trimis cauzele spre rejudecare Tribunalului Argeş, constatând, spre deosebite de Curtea de Apel Piteşti, că prin lege se recunoaşte expres sindicatului calitatea procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura celor ce fac obiectul acţiunilor reclamantului care a precizat în acţiune că a acţionat în numele salariaţilor depunând tabelul cu numele acestora.
Aşa cum s-a arătat, Decizia împotriva căreia s-a formulat revizuirea a rezolvat diferit aceeaşi problemă de drept faţă de rezolvarea dată şi de instanţa supremă.
Asemenea situaţie, nu constituie o condiţie suficienţă pentru admiterea cererii de revizuire.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii între care şi aceea că hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ambele fiind pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
Astfel, deşi în fiecare proces revizuientul a avut calitate de reclamant, a acţionat în interesul unor grupuri de membrii de sindicat diferite, iar calitatea de pârâţi au avut unităţi de învăţământ diferite fiecare dosar fiind format în funcţie de şcolile la care aveau locurile de muncă acei membri de sindicat şi de centrele bugetare care calculau şi stabileau drepturile salariale concrete.
Prin urmare soluţiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distinct în privinţa părţilor, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părţile din acel dosar, neavând autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare numai prin obiect şi cauză.
A admite contrariul ar însemna ca instanţa de revizuire să se transforme într-o instanţă de control judiciar şi să aprecieze care din hotărârile contrare sunt greşite, ceea ce excede competenţei sala limitate la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară, fără a face alte aprecieri.
Faţă de aceste considerente cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de S.I.P.A.M. împotriva deciziei civile nr. 76/A-CM din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2945/2004. Civil[g1]. Revendicare... | ICCJ. Decizia nr. 2855/2004. Civil → |
|---|
