ICCJ. Decizia nr. 2977/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2977
Dosar nr. 7394/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2017 din 5 septembrie 2003, Judecătoria Drăgăşani a respins acţiunea formulată de reclamantul T.D. şi cererea de introducere în cauză a reclamanţilor P.G., G.E., T.I., ş.a., împotriva pârâtului G.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 8352 mp, situat în extravilanul comunei Glăvile, punctul „Poiana-La Caie".
Pentru acest teren, reclamantul nu deţine un titlu de proprietate, ci doar o adeverinţă provizorie de proprietate şi un proces verbal de punere în posesie.
Titlul de proprietate, emis în baza adeverinţei provizorii, conform Legii nr. 18/1991, nu cuprinde şi terenul pentru care reclamantul pretinde că este proprietar.
Din declaraţiile martorilor rezultă că pârâtul ar ocupa o porţiune din terenul aparţinând reclamantului, dar, în lipsa unui titlu de proprietate, reclamantul nu poate formula decât o acţiune posesorie, în condiţiile art. 674 C. civ.
Apelul reclamantului a fost respins prin Decizia civilă nr. 188/A din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, care a constatat că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
Se arată că reclamantul deţine un titlu de proprietate emis în condiţiile Legii nr. 18/1991, dar terenul pe care pretinde că a fost ocupat de pârât nu este cuprins în titlu.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Fără a invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamantul arată că Decizia este netemeinică şi nelegală deoarece, deşi a dovedit parţial că este proprietarul terenului, instanţa nu a prelungit probatoriului, în condiţiile în care titlul de proprietate nu este „veriga probelor".
Recursul declarat este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (3) din cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se constată că, prin recursul declarat, reclamantul nu formulează nici o critică de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Afirmaţiile generale din cererea de declarare a recursului se referă la modul în care instanţele au administrat şi interpretat probele dosarului, aspect ce nu poate fi supus cenzurii Înaltei Curţi, în condiţiile în care controlul judiciar al instanţei de recurs este limitat strict la situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precum şi la eventuale motive de ordine publică, nesocotite de instanţe.
În consecinţă, Înalta Curte va constata nul recursul declarat şi îl va respinge ca atare.
Înalta Curte va respinge şi cererea formulată de intimatul G.E., prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, deoarece nu s-a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că astfel de cheltuieli s-ar fi efectuat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul T.D. împotriva deciziei civile nr. 188/A din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Respinge ca nedovedită cererea intimatului G.E. pentru obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2829/2004. Civil. EXECUTARE SILITA. Recurs → |
|---|
