ICCJ. Decizia nr. 3437/2004. Civil. Ordonanta presedintiala (reîncredintare minor). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3437/2004
Dosar nr. 5417/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Deliberând asupra recursului declarat de pârâţii D.M. si D.E. împotriva sentinţei civile nr. 860 pronunţate de Judecătoria Brezoi la 17 septembrie 2003, în dosarul nr. 1386/2003, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 15 septembrie 2003, D.F.A. a chemat în judecată pe D.M. si D.E. solicitând ca, pe cale de ordonanţa preşedinţiala, pârâţii să fie obligaţi să îl „înapoieze de îndată" reclamantei pe fiul minor al acesteia, D.E.A.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi cu numărul de dosar 1386/2003, iar prin sentinţa civilă nr. 860 de la 17 septembrie 2003, instanţa astfel sesizată s-a pronunţat în sensul admiterii ei, astfel cu a fost formulată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că în cauză erau întrunite cerinţele art. 6132 C. fam., deoarece pe rolul aceleiaşi instanţe se afla si dosarul nr. 1387/2003 având ca obiect o acţiune prin care, aceeaşi reclamantă solicita desfacerea căsătoriei dintre ea si D.R., tatăl minorului.
Instanţa de fond a mai reţinut că tatăl minorului îşi avea reşedinţa în Marea Britanie, iar minorul se afla în grija pârâţilor, care sunt bunicii săi paterni.
La 22 septembrie 2003, pârâţii D.M. si D.E. au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia civilă cu numărul de dosar 5417/2003.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 100, art. 103 si respectiv art. 113 si următoarele C. fam., în condiţiile în care căsătoria dintre D.R. si D.F.A. fusese deja desfăcută prin sentinţa civilă nr. 1593 pronunţate de Judecătoria Brezoi la 4 noiembrie 2002.
În acelaşi sens s-a afirmat că prin sentinţa de divorţ menţionată minorul a fost încredinţat spre creştere si educare bunicii sale paterne, recurenta-pârâtă D.E.
În altă ordine de idei s-a evocat si împrejurarea că în anul 2001, înaintea căsătoriei lor, părinţii minorului îl abandonaseră, astfel încât, iniţial acesta a fost dat recurenţilor în plasament familial.
În susţinerea acestor afirmaţii au fost depuse copii ale H. nr. 1721 prin care, la 6 iulie 2001, C.P.C. VALCEA a dispus ca minorul D.E.A. să fie dat recurenţilor în plasament familial si respectiv a sentinţei civile nr. 1593/2002 prin care Judecătoria Brezoi a declarat desfăcută căsătoria dintre reclamantă si tatăl copilului.
De asemenea, în dosar a fost depusă copia unui înscris dactilografiat intitulat „convenţie" în cuprinsul căruia se menţionează că, la 7 octombrie 2003, intimata-reclamantă s-a declarat de acord cu menţinerea măsurii iniţiale de încredinţare a minorului către recurenta D.E.
În legătura cu una dintre semnăturile aplicate pe înscrisul menţionat s-a afirmat de către recurenţi că aparţine reclamantei, aspect care nu a putut fi verificat, deoarece intimata-reclamantă D.F.A. nu s-a prezentat în fata acestei Curţi si nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Recursul este fondat.
În acest sens Curtea are în vedere că mai întâi D.F.A. a solicitat desfacerea căsătoriei dintre ea si D.R., precum si încredinţarea minorului, printr-o acţiune depusă la Judecătoria Brezoi în anul 2003, deşi respectiva căsătorie fusese desfăcută de către aceeaşi instanţă prin sentinţa civilă nr. 1593 pronunţată la 4 noiembrie 2002.
Ulterior reclamanta s-a prevalat de falsa aparentă de drept, pe care o crease prin exercitarea abuzivă a unor drepturi procedurale, invocând prevederile art. 6132 C. proc. civ., inclusiv pentru a solicita ca judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială să aibă loc fără citarea pârâţilor, singurii în măsura să clarifice si să probeze în faţa instanţei adevăratele raporturi juridice existente între părţile litigante.
În raport cu înscrisurile noi depuse de pârâţi în recurs sentinţa astfel pronunţată este contrară prevederilor art. 100 alin. ultim C. fam., si nu îşi mai găseşte suport legal în dispoziţiile art. art. 6132 C. proc. civ., intrând sub incidenţa art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
Prin urmare, Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) şi (3) si art. 314 C. proc. civ., admiţând recursul, casând sentinţa si respingând pe fond cererea de ordonanţă preşedinţială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii D.M. si D.E. împotriva sentinţei civile nr. 860 din 17 septembrie 2003 a Judecătoriei Brezoi.
Casează sentinţa recurată si pe fond respinge cererea de ordonanţă preşedinţială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3433/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3393/2004. Civil. MAJORARE PENSIE. Recurs → |
|---|
