ICCJ. Decizia nr. 3571/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3571/2004
Dosar nr. 2722/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5843/2002, reclamanţii P.P.M., P.Şt.R. şi P.N.O., în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Brăila şi Primarul municipiului Brăila, au contestat Dispoziţia nr. 3926 din 11 iunie 2002 a Primarului municipiului Brăila şi au solicitat, în baza Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, str. I.L. Caragiale, iar în subsidiar, în situaţia în care se va dovedi imposibilă restituirea în natură, au solicitat acordarea de despăgubiri materiale.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 375 din 15 octombrie 2002, a respins contestaţia.
Instanţa de fond a reţinut că imobilul a intrat în posesia statului cu titlu, Decretul nr. 92/1950, iar hotărârea Consiliului local nr. 85/2001, prin care imobilul s-a transmis în administrarea Muzeului Brăila, a fost pronunţată în condiţii legale, la 30 mai 2001, înainte ca moştenitorii imobilului să fi formulat notificare, aceasta fiind făcută la 6 august 2001.
Tribunalul a reţinut că o hotărâre a consiliului local poate fi atacată numai în baza şi procedura prevăzută de Legea nr. 29/1990.
S-a apreciat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul a găzduit şi înainte de pronunţarea H.C.L.M. nr. 85/2001 şi după, activităţi de interes public, iar, începând cu 30 mai 2001 funcţionează Galeriile de Artă E.D., aşa încât cererea de restituire în natură a fost corect respinsă.
Referitor la cererea subsidiară, tribunalul a reţinut că nici sub acest aspect contestaţia nu este fondată, deoarece deţinătoarea imobilului s-a declarat de acord cu acordarea de măsuri reparatorii prin însăşi dispoziţia contestată.
Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei hotărâri.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 14/ A din 31 ianuarie 2003, a admis apelul, a schimbat sentinţa şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea, a desfiinţat dispoziţia primarului nr. 3926/2002 şi a dispus restituirea imobilului către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel, reţinând aplicabilitatea art. 16 din Legea 10/2001 în forma iniţială, pe baza principiului neretroactivităţii legii, a apreciat că restituirea în natură a imobilului este posibilă, hotărârea de guvern nr. 363 din 4 iunie 2002 neavând relevanţă în cauză, deoarece a apărut după notificarea reclamanţilor.
Pe de altă parte, a mai reţinut că hotărârea de guvern privind imobilul în litigiu, a avut în vedere H.C.L.M. nr. 105 din 30 iunie 1999 şi nicidecum pe cea nr. 85/2001, invocată de primar în dispoziţia sa şi prin care s-a atribuit în administrare Muzeului Brăila.
Împotriva deciziei, Consiliul local municipal Brăila şi Primarul municipiului Brăila au declarat recurs, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a actelor normative aplicabile în speţă.
Astfel, se susţine că imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat face parte din domeniul public al municipiului Brăila, conform HG nr. 363 din 4 iunie 2002, care exista în momentul emiterii dispoziţiei primarului.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
Într-adevăr, greşit reţine instanţa de apel aplicabilitatea art. 16 din Legea 10/2001 în forma iniţială şi faptul că imobilul situat în municipiul Brăila, str. I.L. Caragiale poate fi restituit în natură, deoarece a fost preluat de stat fără titlu valabil, pentru că, având destinaţia de locuinţă, nu cădea sub incidenţa naţionalizării.
Tot greşit instanţa de apel reţine faptul că HG nr. 363/2002 nu are relevanţă în cauză, deoarece a apărut după notificarea reclamanţilor, când, de fapt, aceasta a fost înregistrată la 6 august 2001.
Conform acestei hotărâri bunul face parte din domeniul public al municipiului Brăila, conform hotărârii amintite, fiind trecut în listele anexe.
Pe de altă parte, dispoziţia primarului nr. 3926 a fost emisă la 11 iunie 2002, deci ulterior apariţiei actului normativ şi nu aşa cum greşit se reţine în motivarea deciziei.
Imobilul în litigiu a intrat în posesia statului cu titlu legal.
De remarcat că notificarea reclamanţilor a fost înregistrată la 6 august 2001, iar H.C.L.M. nr. 85 a fost dată la 30 mai 2001, nefiind atacată de aceştia.
Hotărârea instanţei de fond reţine în mod corect îndeplinirea cerinţelor art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, deoarece imobilul a găzduit activităţi de interes public atât înainte, cât şi după pronunţarea H.C.L.M. nr. 85/2001.
În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar pentru acordarea de măsuri reparatorii, se reţine că deţinătoarea imobilului s-a declarat de acord cu aceasta, ea urmând a fi rezolvată potrivit procedurii prevăzute de Legea 10/2001.
Faţă de considerentele de mai sus, se impune admiterea recursului, modificarea deciziei criticate, respingerea apelului reclamanţilor şi menţinerea sentinţei tribunalului ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Consiliul local al municipiului Brăila şi Primarul municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 14/ A din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia, în sensul că respinge apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 375 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Brăila, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3575/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3563/2004. Civil → |
|---|
