ICCJ. Decizia nr. 3818/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3818Dosar nr. 7800/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2002 şi precizată ulterior, reclamantul A.F., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Hidişelu de Sus, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pe pârâtă la plata valorii reactualizate a sumei de 5.038.948 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că această sumă a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, însă pârâta nu a înţeles să o achite la termenul scadent, ci a achitat o parte din datorie la data de 23 aprilie 2002.
Conform calculelor efectuate de către reclamant, suma solicitată este de 3.804.797.414 lei la nivelul lunii aprilie 2002 şi de 4.634.153.814 lei la nivelul lunii septembrie 2003.
Pârâtul a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acţiunii invocând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi pe fond netemeinicia cererii.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei comunei Hidişelu de Sus.
De menţionat că cererea a fost înregistrată iniţial la Judecătoria Oradea, care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Oradea, care, la rândul său şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Oradea şi constatându-se conflict negativ de competenţă, a fost sesizată Curtea de Apel Oradea cu soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Oradea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilă nr. 6616 din 8 decembrie 2003, a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamant şi a obligat pârâta la plata sumei de 110.771.950 lei, reprezentând valoarea reactualizată a sumelor datorate potrivit indicelui de inflaţie la nivelul lunii septembrie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă, în primul rând că excepţiile lipsei calităţii procesual pasive şi cu a prescripţiei dreptului la acţiune nu sunt fondate.
În acest sens, constatând că în urma lichidării fostului C.A.P. Hidişelu de Sus, patrimoniul acestuia a fost transmis comunei Hidişelu de Sus şi, ca atare, implicit şi obligaţiile acestuia au fost transmise, deci pârâta are calitate procesual pasivă.
Nici excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este fondată, a constatat instanţa de fond, având în vedere plata unei părţi a creanţei la data de 23 aprilie 2002.
Pe fondul cauzei calculul pretenţiilor s-a făcut în raport de datele furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Bihor privind indicele de inflaţie corespunzător perioadei noiembrie 1995–septembrie 2003.
Instanţa a reţinut că în luna aprilie pârâta a achitat în contul datoriei suma de 5.000.000 lei şi în consecinţă a scăzut această sumă din 115.771.950 lei (care reprezintă valoarea reactualizată a creanţei iniţiale) şi a rezultat suma de 110.771.950 lei la care a obligat pe pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a instanţei de fond au declarat apel ambele părţi invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 396 din 29 aprilie 2004, a respins ca nefondate ambele apeluri.
S-a reţinut de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte motivele invocate de către pârâtă, că ele sunt nefondate, respectiv că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că excepţiile lipsei calităţii procesual pasive şi a prescripţiei dreptului la acţiune sunt nefondate.
În ceea ce priveşte susţinerea în legătură cu achitarea în integralitate a debitului, făcută de către pârâta-apelantă, şi aceasta este nefondată; instanţa de fond a reţinut corect că din totalul creanţei pârâta a achitat abia la data de 23 aprilie 2002 suma de 5.000.000 lei.
Această sumă a fost scăzută din totalul sumei calculate ca urmare a reactualizării debitului total, iar pârâta a fost obligată la diferenţa rezultată.
Nici susţinerile făcute în apelul reclamantului nu sunt fondate pentru că reclamantul a solicitat să fie reactualizată suma datorată de către pârâtă, inclusiv pentru luna septembrie 2003, neexistând nici o solicitare pentru reactualizarea perioadei ulterioare acestei luni.
Împotriva acestei decizii pronunţate de către instanţa de apel a declarat recurs în termen legal pârâta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod greşit instanţele au respins excepţiile privind lipsa calităţii procesual pasive şi aceea a prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului.
Pe fondul cauzei recurenta arată că deşi nu ea era aceea care trebuia să plătească reclamantului creanţa, a plătit-o şi, ca atare, acţiunea reclamantului trebuia să fie respinsă.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că pârâta a reiterat în totalitate motivele invocate în apel.
Cu privire la lipsa calităţii sale procesual pasive urmează a constata că instanţele au reţinut în mod legal că drepturile patrimoniale ale fostului C.A.P, Hidişelu de Sus, nevalorificate de Comisia de lichidare a patrimoniului acestuia, au fost transmise comunei Hidişelu de Sus. În consecinţă este evident că au fost trimise şi obligaţiile ce au aparţinut persoanei juridice desfiinţate şi ca atare şi creanţa pretinsă de către reclamant.
Că este aşa, rezultă şi din poziţia pârâtei care, într-adevăr, cu mare întârziere, a plătit o parte din creanţă, respectiv suma de 5.000.000 lei la data de 23 aprilie 2002, ori este greu de presupus că o persoană juridică ar plăti, fără să aibă o obligaţie, o creanţă pentru o altă persoană juridică cu care nu ar avea nici un raport juridic.
Referitor la susţinerile privind excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, urmează a constata că instanţa de apel a reţinut corect că prin plata de la data de 23 aprilie 2002, care reprezintă o recunoaştere a creanţei, în orice caz acţiunea nu era prescrisă.
Susţinerea făcută de către recurentă în sensul că ar fi achitat în totalitate datoria, este de asemenea nefondată; prin mandatul poştal din 23 aprilie 2002 s-a făcut dovada unei plăţi din datorie care a fost scăzută de către instanţă din valoarea totală a sumei datorate, care a fost reactualizată.
Astfel fiind, având în vedere că nici unul din motivele de recurs nu sunt întemeiate, pentru considerentele mai înainte arătate urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria comunei Hidişelu de Sus împotriva deciziei civile nr. 396/A din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3829/2004. Civil. Radiere intabulare drept de... | ICCJ. Decizia nr. 3768/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
