ICCJ. Decizia nr. 3829/2004. Civil. Radiere intabulare drept de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3829
Dosar nr. 9745/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Răcari reclamanta N.Z. a chemat în judecată pe pârâta P.M. pentru radierea încheierii tabulare referitor la terenul de 1179 mp, intabularea diferenţei de teren de la 1113 mp la 1143 mp şi pentru a i se acorda un rang preferenţial înscrierii făcute de ea în raport de înscrierea făcută de pârâtă.
Judecătoria Răcari prin sentinţa civilă nr. 560 din 5 septembrie 2003 a admis cererea, a dispus rectificarea C.F. nr. 91 a localităţii Lunguleţu, judeţul Dâmboviţa şi a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate pe numele P.M. dispusă prin încheierea nr. 1411/2001 şi a recunoscut valabilitatea numărului cadastral al reclamantei.
S-a dispus totodată înscrierea în cartea funciară a suprafeţei de 1143 mp situată în Lunguleţu, Dâmboviţa conform contractului de vânzare-cumpărare în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că înscrierea în cartea funciară pe numele pârâtei s-a făcut în 1990 în temeiul unui certificat de moştenitor care nu valorează titlu de proprietate în lipsa unor acte doveditoare pentru existenţa în patrimoniul defunctei O.M. a terenurilor înregistrate.
S-a reţinut că reclamanta a dobândit un drept de proprietate conform unui contract de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1379 din 28 august 1997 pentru 1113 mp teren pe care a edificat construcţii.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 459 din 15 decembrie 2003 a admis apelul pârâtei. A schimbat în tot sentinţa civilă 560/2003 şi a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus rectificarea în registrul de carte funciară, nefiind întrunite condiţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 pentru a opera asemenea modificări.
S-a reţinut astfel că înregistrarea făcută în favoarea pârâtei-apelante pentru un teren de 1179 mp s-a bazat pe acte juridice valabile, nedesfiinţate şi un certificat de moştenitor nr. 525 din 16 aprilie 1995 de pe urma defunctului O.D. şi a sentinţei civile nr.656/1991 a Judecătoriei Găeşti, definitivă, de partaj realizat între moştenitorii M.O., printre aceştia fiind şi O.D., autorul pârâtei, căreia i-a revenit suprafaţa de 1180 mp teren şi construcţii.
S-a mai reţinut că pârâta a justificat proprietatea suprafeţelor intabulate şi cu sentinţa civilă nr. 941 din 30 iunie 1999, prin care a fost obligată Comisia locală Lunguleţu de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Primăria să o pună în posesie pentru 1180 mp teren în dimensiunile şi cu vecinătăţile precizate de expertiza A.D. Punerea în posesie a fost realizată la 13 martie 2000, iar prin sentinţa civilă nr. 86/2001 a Judecătoriei Răcari s-a anulat parţial titlul de proprietate nr. 31422 din 21 februarie 2000 eliberat de Comisia judeţeană Dâmboviţa, mărindu-se suprafaţa de teren de la 1000 mp la 1180 mp.
Cât priveşte diferenţa de 180 mp pretinsă de pârâtă de la reclamantă aceasta este încă în litigiu între părţi.
Împotriva deciziei nr. 459/2003 a Curţii de Apel Ploieşti reclamanta a declarat recurs invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi în fapt criticând Decizia sub aspectul stilului confuz, încâlcit al motivării şi al soluţiei care s-a bazat pe analiza intabulării prin prisma actelor depuse la dosar nu şi a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 şi care astfel nu a stabilit că pârâta are un drept indiviz asupra terenului alături de alţi coproprietari. S-a mai arătat că nu s-a analizat cumulul de intabulări.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 7 casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Decizia atacată cuprinde o amplă motivare în care sunt analizate actele autentice depuse în apărare la dosar de către pârâtă şi care au stat la baza înregistrărilor în cartea funciară în favoarea acesteia.
Procedând la o analizare a acestor acte şi examinând măsura instanţei de fond în raport de criteriile furnizate de dispoziţiile din Legea nr. 7/1996 relative la modificarea intabulărilor din cărţile funciare, instanţa nu s-a îndepărtat de natura pricinii, o asemenea analiză fiind impusă de textele incidente speţei.
Reclamanta nu a prezentat dovezi în susţinerea pretenţiilor sale şi ca urmare soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică fiind şi amplu motivată.
Orice pretenţie a reclamantei asupra terenurilor deţinute, cu acte, de pârâtă se poate evident valorifica pe calea unei acţiuni specifice care să declanşeze ulterior modificări în înregistrarea din cartea funciară în cazul în care s-au schimbat elemente avute în vedere la momentul intabulării.
Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta N.Z. împotriva deciziei civile nr. 459 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2004. Civil. Actiune în constatare... | ICCJ. Decizia nr. 3818/2004. Civil → |
|---|
