ICCJ. Decizia nr. 3915/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3915
Dosar nr. 10929/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2630 din 20 octombrie 2003, Judecătoria Hunedoara a admis cererea formulată de reclamanta R. Hunedoara împotriva pârâtei B.M., pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 2.698.206 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante pentru perioada decembrie 2000-august 2003 şi suma de 2.524.995 lei penalităţi de întârziere pentru perioada decembrie 2000-august 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între cele două părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1435 din 22 februarie 1989, având ca obiect folosirea unei locuinţe, contract prelungit de drept în temeiul Legii nr. 17/1994 şi OUG nr. 40/1999.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, având o chirie restantă de 2.698.206 lei pentru perioada decembrie 2000-august 2003 şi datorând penalităţi de întârziere în cuantum de 2.524.995 lei.
Apelul declarat de pârâta B.M. a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 208 din 13 februarie 2004.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs pârâta B.M. şi B.V. senior., B.V. junior, B.G.D., B.C., B.A., B.N.C. şi B.D.G. a declarat „recurs în anulare".
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii arată că Decizia este nelegală deoarece pârâta este proprietara apartamentului şi nu există nici o dispoziţie legală care să oblige proprietarii să plătească chirie.
Recursul declarat de pârâta B.M. este inadmisibil.
La data la care instanţa de fond a pronunţat hotărârea, articolul 2821 C. proc. civ. avea următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţi8i de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligaţia de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv, nu erau supuse apelului, iar în prezenta cauză, acţiunea pentru recuperarea sumelor reprezentând chiria restantă şi penalităţi de întârziere se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821 C. proc. civ.
Prin urmare, hotărârea pronunţată de instanţa de fond era supusă numai recursului.
Greşeala Curţii de Apel de a califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi deschide acesteia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege şi nu de judecător.
Controlul judiciar exercitat de curtea de apel asupra hotărârii pronunţate a stins dreptul părţii la exercitarea singurei căi de atac prevăzută de art. 2821 C. proc. civ., pârâta neputând declara un nou recurs doar pentru faptul calificării greşite a căii de atac folosite iniţial.
În ceea ce priveşte pe recurenţii B.V. senior, B.V. junior, B.G.D., B.C., B.A., B.N.C. şi B.D.G., Înalta Curte constată că aceştia nu au calitate procesuală.
Atât în procedura din faţa judecătoriei cât şi a curţii de apel, au figurat ca părţi R.A.I.L. Hunedoara, în calitate de reclamantă şi B.M., în calitate de pârâtă. Prin urmare, cadrul procesual fiind stabilit, inclusiv în ceea ce priveşte persoanele participante la proces, nu pot declara recurs persoane care nu au participat în proces în calitate de părţi la instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta B.M., B.V. senior., B.V. junior, B.G.D., B.C., B.A., B.N.C. şi B.D.G. împotriva deciziei nr. 208/A din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3902/2004. Civil. Legea nr.10/2001; obligare e... → |
|---|
