ICCJ. Decizia nr. 3956/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3956
Dosar nr. 9827/2004
Şedinţa publică din 13 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta B.A. a chemat în judecată pe pârâţii T.A., Comisia judeţeană Iaşi de aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Comunală Târgu Frumos de aplicare a legii fondului funciar, solicitând să se constate nulitatea certificatului de moştenitor nr. 254/1993 şi nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 173679/1997.
Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr. 2166 din 3 octombrie 2003, a respins acţiunea reţinând , esenţial, că singurul moştenitor legal care a acceptat succesiunea după defuncta U.A. este pârâta T.A., ceilalţi moştenitori, împreună cu reclamanta, renunţând la succesiune actul de opţiune în acest sens fiind indivizibil.
Cât priveşte titlul de proprietate emis pe numele defunctei şi urmare cererii de renunţare a dreptului de proprietate formulată de aceasta, reclamanta putea solicita nulitatea parţială a titlului numai dacă ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în nume propriu.
Prin Decizia civilă nr. 206 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Iaşi, a respins apelul formulat de reclamanta B.A. împotriva sentinţei civile nr. 2166 din 3 octombrie 2003 a Judecătoriei Paşcani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În apel , reclamanta invocă motive pe care nu le-a susţinut în faţa instanţei de fond, respectiv că nu a fost citată corect la notariat şi că în mod greşit s-a luat act că a renunţat la succesiune, motive care potrivit art. 294 C. proc. civ. nu pot face obiect de examinare în apel.
De altfel, susţinerile sunt nereale, întrucât, reclamanta a fost prezentă la notariat, iar notarul a constatat că este străină de succesiune, nu pentru că ar fi renunţat în mod expres, prin declaraţie autentificată , ci pentru că, prezentă fiind şi interpelată, nu a invocat acte de acceptare tacită sau expresă a succesiunii, motive pentru care, notarul a făcut aplicarea art. 700 C. civ.
Şi în capătul de acţiune ce vizează nulitatea titlului de proprietate , în apel s-au invocat alte temeiuri decât cele de la fond, respectiv că titlul de proprietate ar include suprafeţe de teren mai mari decât i s-ar fi cuvenit defunctei, iar delimitările sunt eronate.
Cât timp reclamanta este străină de succesiunea defunctei U.A., nu îi este recunoscută nici îndreptăţirea de a fi inclusă în titlul emis pentru U.M.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta B.A., fără a indica motivele de casare, raportat la prevederile art. 304 C. proc. civ., arătând numai, succint, că în mod greşit s-a respins apelul, întrucât nu s-au luat în considerare actele din care rezultă că a acceptat tacit moştenirea astfel încât declaraţia ulterioară de la notariat, de renunţare la casa bătrânească nu-şi mai poate produce efectele.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel cum este formulată, în mod neechivoc, acţiunea are ca obiect nulitatea absolută a certificatului de moştenitor şi nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele defunctei U.A.
Motivele de fapt şi de drept invocate constă în împrejurarea că, prezentă la notariat cu ocazia dezbaterii succesiunii, a declarat că renunţă la succesiune numai cu privire la casa de locuit şi terenul aferent, nerenunţând deci expres la drepturile succesorale cu privire la terenul în litigiu.
Cu privire la titlul de proprietate acesta a fost emis nelegal pe numele defunctei întrucât şi intimata a formulat în termen cerere de renunţare a dreptului de proprietate.
Raportat la motivele de recurs, formulate în scris şi în termenul legal, este de observat că forţa probantă a certificatului de moştenitor trebuie apreciată în considerarea faptului că acesta a fost emis şi este invocat între moştenitorii care au participat la procedura succesorală notarială, realizându-se astfel un acord de voinţă, ce are valoarea unei convenţii. În această ipoteză combaterea certificatului de moştenitor se poate face pentru existenţa unui viciu de consimţământ, a fraudei la lege, existenţa unei cauze ilicite, etc.
În speţă, chiar prin motivarea recursului (inclusiv prin acţiunea formulată) reclamanta afirmă că a renunţat (în cadrul procedurii notariale) la succesiune, dar în anumite condiţii şi că, în realitate, a făcut acte de acceptare tacită a moştenirii.
Or, dacă aşa este , instanţele au apreciat corect că prin actul de renunţare, potrivit art. 696 C. civ., reclamanta a devenit străină de moştenire, manifestarea sa de voinţă fiind în sensul de a nu-şi însuşi titlul de moştenitor, actul de renunţare fiind un act juridic indivizibil.
Faţă de cele arătate, nici eventualele acte de acceptare tacită (la care se face referire acum) nu puteau fi avute în vedere prin hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii, câtă vreme , aşa cum s-a apreciat, acestea nu au fost invocate în cadrul dezbaterii succesorale, situaţie în care, luând act de manifestarea de voinţă în acest sens , notarul, legal, a făcut aplicarea prevederilor art. 700 C. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 206 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4003/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3952/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
