ICCJ. Decizia nr. 3902/2004. Civil. Legea nr.10/2001; obligare emitere dispozitie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3902
Dosar nr. 9213/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 882 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că cererea nu este întemeiată, pentru că în notificare nu s-au indicat imobilele a căror restituire se cere şi nici autorii reclamantului, pentru a se putea verifica temeinicia cererii.
Prin Decizia civilă nr. 527/A din 17 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa apelată, a admis în parte acţiunea şi a obligat Primăria municipiului Bucureşti să răspundă reclamantului la notificarea nr. 658/2001.
A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut că, prin acţiune, reclamantul a cerut ca pârâţii să fie obligaţi să-i răspundă la notificarea adresată Primăriei municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat să-i fie reconstituit dreptul de proprietate. Instanţa de fond nu a fost investită să analizeze dacă apelantul este îndreptăţit să obţină despăgubiri.
Reţine instanţa de apel că, potrivit art. 3 lit. b) şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii se pot adresa persoanei juridice deţinătoare a bunului, iar când nu este cunoscut deţinătorul notificarea se trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul. Persoana juridică notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acestuia. Or, Primăria municipiului Bucureşti nu a răspuns reclamantului la notificarea formulată de acesta.
În privinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti, se reţine că acţiunea se respinge, deoarece prin lege nu este stabilită obligaţia acestuia de a răspunde la notificare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat de Primarul general care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că în mod greşit a fost admis apelul declarat de reclamant. Arată recurentul că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 20 pct. 1, 2, 3, coroborat cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, fiind de recomandare, depăşirea lui poate fi sancţionată cu obligarea unităţii deţinătoare la plata de despăgubiri dacă aceasta este în culpă şi persoana îndreptăţită dovedeşte existenţa unui prejudiciu.
Aceste împrejurări nefiind însă dovedite, acţiunea reclamantului este inadmisibilă.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul, care a notificat Primăria municipiului Bucureşti la data de 7 august 2001, la data de 20 ianuarie 2003 a formulat acţiunea înregistrată la nr. 403, prin care chemând în judecată primăria notificată şi pe pârâtul-recurent, a cerut ca aceştia să fie obligaţi să răspundă la notificare.
Prin notificarea aflată la fila 3 din dosarul instanţei de fond, reclamantul a susţinut că autorii săi până în anul 1949, au fost acţionari la SC B.R. SA Bucureşti, având un număr de 5400 acţiuni, anexate la cerere şi a cerut să fie identificată unitatea care a preluat activul şi pasivul Băncii Române şi să i se emită acţiuni la această unitate.
Aplicând corect dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a reţinut că numai persoana juridică notificată (în speţă primăria) este obligată să răspundă la notificarea făcută de reclamant. Prin hotărârea atacată s-a admis acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă, iar Primăria municipiului Bucureşti, obligată să răspundă la notificare, nu a declarat recurs.
Acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul recurent Consiliul General al Municipiului Bucureşti fiind respinsă, acesta nu justifică interesul legitim pentru a declara recurs.
În prezenta cauză recursul declarat de partea care a obţinut câştig de cauză este lipsit de interes, deoarece acest pârât nu justifică în persoana sa folosul practic de a exercita calea de atac.
Pentru considerentele expuse recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 527A din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3915/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3838/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
