ICCJ. Decizia nr. 3838/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3838
Dosar nr. 10885/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 8111 din 8 aprilie 2004, reclamantul P.E. a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P., sucursala Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Craiova, prin vânzarea imobilului de către pârâtă în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2401 din 3 iunie 1997.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2401/1997, având ca obiect imobilul din litigiu ce a fost predat către cumpărător, pentru un preţ stabilit de către pârâtă, cu plata în rate lunare, preţ ce a fost achitat integral, transmiţându-se dreptul de proprietate asupra imobilului către reclamantul cumpărător.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, deoarece a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 85/1992, republicată, încălcarea este sancţionată cu nulitatea absolută a actului juridic.
A susţinut pârâta că, în 1998, cu ocazia unui control al organelor financiare, s-a constatat că la vânzarea apartamentelor către chiriaşi, preţul nu a fost calculat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 85/1992, astfel că veniturile unităţii au fost diminuate.
La data de 3 iunie 2003, P.E.N. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu în care solicită să se constate dreptul său de proprietate pentru imobilul în litigiu, alături de reclamant, cerere care a fost admisă în principiu, în şedinţa publică din 23 septembrie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 9297/2003 a Judecătoriei Craiova, a fost respinsă acţiunea principală şi cererea de intervenţie formulate de reclamantul P.E. şi intervenienta P.E.N. împotriva pârâtei S.N.P. P., sucursala Craiova.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta S.N.P. P. Craiova.
Acţiunea principală şi cererea de intervenţie au fost respinse cu motivarea că reclamantul şi intervenienta au la îndemână acţiunea în realizare, iar cererea reconvenţională a pârâtei a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu-şi poate invoca propria culpă în constatarea nevalabilităţii un act juridic.
Prin Decizia civilă nr. 192 din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de pârâta S.N.P. P. Craiova împotriva sentinţei civile nr. 9237/2004 a Judecătoriei Craiova.
A schimbat în parte sentinţa.
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă împotriva intimaţilor P.E. şi P.E.N.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 iunie 1997.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 85/1992, aşa cum au stabilit organele financiare cu ocazia efectuării un control la sediul pârâtei, astfel încât acest contract este lovit de nulitate absolută.
Împotriva deciziei civile nr. 192 din 17 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, au formulat recurs reclamantul P.E. şi intervenienta P.E.N. , invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că, în speţă, nu sunt motive de constatare a nulităţii absolute a contractului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta susţine, în esenţă că, fiind încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la preţ, contractul în speţă este lovit de nulitate absolută.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
La data de 4 iunie 1997, între P. R.A. Bucureşti, sucursala Schela de petrol Craiova, pe de o parte şi P.E.N. şi P.E. (soţi), pe de alta, s-a încheiat în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare nr. 2401 prin care, în baza art. 7 alin. (7) din Legea nr. 82/1991, modificată, P. R.A., sucursala Schela de Petrol Craiova, vinde şi soţii P.E.N. şi P.E. cumpără imobilul situat în Craiova.
Preţul stipulat în contract a fost achitat integral.
Ulterior, prin actul adiţional nr. 81 din 4 noiembrie 2004, act adiţional încheiat la acest contract după pronunţarea deciziei nr. 192 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova şi depus în dosarul de recurs, părţile de comun acord au modificat prevederile art. 3 ale contractului respectiv, în sensul că „preţul evaluat al apartamentului(…) este, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992, republicată, de 83.823.929 lei".
Din analiza înscrisurilor dosarului se constată că la calcularea preţului locuinţei, cu ocazia încheierii contractului, vânzătoarea P. R.A. a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 85/1992, iar cumpărătorii au plătit integral preţul rezultat în urma raportului de evaluare, acceptând şi corecţiile de preţ solicitate de vânzătoare la data de 4 noiembrie 2004, ocazie cu care, de altfel, s-a încheiat actul adiţional nr. 81.
Astfel fiind, chiar dacă anumite calcule ar fi fost eronat efectuate de către intimata-pârâtă, aceasta nu îşi poate invoca propria culpă în constatarea nevalabilităţii actului, aşa cum în mod corect, a reţinut instanţa de fond, procesul-verbal încheiat de organele financiare ale judeţului Dolj la data de 16 noiembrie 1998, care prevedea, printre măsuri şi recuperarea diferenţei de preţ la vânzările de apartamente, nefiind o cauză de nulitate absolută a contractului.
În consecinţă, Curtea urmează a admite recursul şi a modifica Decizia atacată, în sensul respingerii apelului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.E. şi de intervenienta P.E.N. împotriva deciziei civile nr. 192 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de S.N.P. P., sucursala Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3902/2004. Civil. Legea nr.10/2001; obligare e... | ICCJ. Decizia nr. 3834/2004. Civil. ÎNDREPTARE EROARE C.F. Recurs → |
|---|
