ICCJ. Decizia nr. 3998/2004. Civil. Granituire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3998
Dosar nr. 8862/2004
Şedinţa publică din 16 mai 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 538 din 29 septembrie 2003, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis acţiunea civilă formulată de L.I. şi L.S. împotriva pârâtei D.S. Covasna din cadrul R.N.P., pe care a obligat-o să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenurile înscrise în C.F. Covasna nr.top.5989/2/1/a/2, fâneaţă barta în suprafaţă de 11.400 mp şi în C.F. Covasna, fâneaţă barta în suprafaţă de 11.600 mp.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate în baza unei convenţii încheiate cu persoane ce şi-au dobândit dreptul prin titluri de proprietate valabile, astfel încât acţiunea reclamanţilor este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 480 C. civ.
Apelul declarat de pârâta R.N.P. R. prin D.S. Sfântu Gheorghe a fost respins de către Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 136/Ap din 23 februarie 2004.
S-a reţinut că terenurile înscrise în C.F. Covasna şi cu nr.top.5989/2/1/a/2 şi nr.top.5989/2/1/a/3 nu au fost niciodată pădure, singurul număr topografic ce are înregistrat pădure fiind 5989/2/1/a/1/2 şi care figurează ca atare din anul 1920. Totodată, aşa cum a arătat expertul tehnic, limitele parcelelor în litigiu corespund planului cadastral executat în anii 1970, în timp ce amenajamentele silvice sunt refăcute după fiecare 10 ani, aşa cum prevede art. 16 din Legea nr. 26/1996, astfel încât rezultă că eventualele modificări ale amenajamentelor silvice determinate de extinderea vegetaţiei forestiere au fost operate ulterior celor înscrise în cartea funciară şi întocmirii planurilor cadastrale. Instanţa de apel a reţinut totodată că este adevărat că datele din cartea funciară nu garantează suprafaţa, dar diferenţele ce pot exista între suprafaţa înscrisă în C.F. şi cea existentă faptic nu pot rezulta decât din erorile de măsurătoare date de instrumentele vremii sau mutările de hotare, însă nu pot consta într-o suprafaţă de 0,67 ha, ca în cazul de faţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.N.P. R. prin D.S. Sfântu Gheorghe, arătând că, topografic, o parte din terenurile cumpărate de reclamant de la vechii proprietari se află în prezent incluse în amenajamentul silvic al O.S. Comandau, cu atât mai mult cu cât terenurile în cauză au fost redobândite de urmaşii foştilor proprietari în urma aplicării dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi, după cum se cunoaşte, nu întotdeauna proprietatea s-a reconstituit pe vechile amplasamente. Totodată, se susţine că instanţa s-a bazat în totalitate pe expertiza administrată în cauză, care este bazată pe presupuneri şi opinii personale şi nu pe date ştiinţifice.
Recursul este fondat, urmând a se admite, pentru considerentele ce se vor expune.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză nu conţine concluzii precise care să determine o individualizare a suprafeţelor în litigiu.
Astfel, expertul a considerat că planul cadastral la scara 1:10.000 este întocmit mai riguros decât planul de amenajament silvic la scara 1:20.000, fiind mai precis în ceea ce priveşte limitele proprietăţilor şi a categoriilor de folosinţă, ţinând cont şi de faptul că limitele parcelelor în litigiu sunt stabilite prin planul cadastral executat în anul 1970, iar amenajamentele silvice sunt refăcute la fiecare 10 ani şi urmăresc limitele vegetaţiei forestiere şi nu limitele proprietăţilor. Totodată, expertul tehnic judiciar a precizat şi faptul că dacă limitele parcelelor trasate de acesta după planul cadastral nu vor fi recunoscute, se impune anularea celor două înscrisuri în cartea funciară şi a celor două titluri de proprietate pentru că nu se poate ca dintr-o suprafaţă de 2,97 ha să lipsească o suprafaţă de 0,67 ha, adică circa 22%.
Se reţine că instanţa de apel a arătat că pot exista diferenţe între suprafaţa înscrisă în cartea funciară şi cea existentă faptic însă nu pot consta, ca în cazul în speţă, într-o suprafaţă de 0,67 ha, fără însă a se preocupa de a determina de unde provine această diferenţă.
În virtutea rolului său activ, reglementat de art. 129 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să dispună efectuarea în cauză a unei noi expertize în vederea determinării cu certitudine a situaţiei de fapt.
Pentru cele ce preced, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta R.N.P. R. prin D.S. Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 136/Ap din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2004. Civil. Constatare dr. de... | ICCJ. Decizia nr. 4003/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
