ICCJ. Decizia nr. 4003/2004. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4003/2004
Dosar nr. 3014/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 mai 2002, reclamantul, J.M., a chemat în judecată pe pârâta, Primăria comunei Socol, judeţul Caraş-Severin, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună retrocedarea a două terenuri situate la punctele "Arabil în Vlaşca" (în suprafaţă de 1763 mp) şi "Vie în Vlaşca" (în suprafaţă de 2050 mp), înscrise în CF nr. 1166, nr. top 954 şi 955 Moldova-Nouă.
Reclamantul a motivat că terenurile au aparţinut tatălui său, J.S., şi că au fost expropriate în anul 1968, fără ca proprietarul să fie despăgubit.
În fond, după casare, Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, prin sentinţa nr. 43 din 13 ianuarie 2003, a respins acţiunea formulată de reclamantul, J.M., reţinând că notificarea persoane juridice deţinătoare a imobilelor nu a avut loc în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 49 din 8 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, J.M., care a susţinut că este unicul moştenitor al proprietarului tabular al imobilelor revendicate, şi că este fără relevanţă dacă a notificat sau nu persoana juridică deţinătoare.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul s-a adresat instanţei la data de 29 mai 2002, cu solicitarea de a dispune retrocedarea a două terenuri expropriate şi care au aparţinut autorului său.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, act normativ care a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940, asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, de regulă, în natură, în condiţiile prezentei legi, iar potrivit art. 21 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face o notificare pentru fiecare imobil.
Sancţiunea nerespectării termenului de 6 luni, prevăzut pentru întocmirea notificării, este pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, deoarece termenul este unul de decădere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Prin O.U. nr. 109 din 26 iulie 2001, legiuitorul a venit în sprijinul celor care erau în pericol să piardă termenul de 6 luni, pe care l-a prelungit cu 3 luni, iar prin O.U. nr. 145 din 9 noiembrie 2001, l-a prelungit cu încă 3 luni.
Orice cerere introdusă peste aceste termene este tardiv exercitată, iar, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada că a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în sensul notificării persoanei juridice deţinătoare a imobilelor. De altfel, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., dispune că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Pârâta, Primăria comunei Socol, i-a adus la cunoştinţă reclamantului (adresa nr. 1774 din 6 decembrie 2001) procedura de îndeplinit, aşa cum ea este prevăzută de Legea nr. 10/2001, însă reclamantul nu a urmat-o, adresându-se direct instanţei judecătoreşti cu acţiunea de faţă.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului se priveşte ca nefondat, şi, va fi respins, în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, J.M., împotriva deciziei nr. 49 din 8 aprilie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4002/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3800/2004. Civil. Divort cu copii. Recurs → |
|---|
