ICCJ. Decizia nr. 4064/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4064/2004
Dosar nr. 534/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 20 februarie 2002 prin cererea comună de chemare în judecată reclamanţii:
1. Consiliul local al comunei Pomârla, judeţul Botoşani,
2. Liceul A.B. Pomârla şi
3. Fundaţia A.B.,
au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Studii şi Proiectări pentru îmbunătăţiri funciare, „restituirea în natură a construcţiilor Başotă şi a suprafeţei de 5256,80 mp teren din curte aflate în str. Sărăriei din municipiul Iaşi".
În esenţă se invocă dreptul de proprietate istoric al fondatorului Liceului din Pomârla, logofătul şi cavalerul Anastasie Başotă, pe temeiul mai multor acte autentice.
Consiliul local se legitimează procesual în baza OUG nr. 206/2000 prin care ar „avea sarcina de a patrona şi administra averea liceului", iar Fundaţia, în calitate de continuatoare a „statutului asociaţiei foştilor elevi şi profesori ai liceului Pomârla, înfiinţată în anul 1924 unde se menţionează şi sarcina de recuperare şi reîntregire a patrimoniului pentru liceul A.B.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar anterior, au notificat pârâtul, solicitând restituirea imobilului în natură.
Pârâtul I.S.P.I.F. S.A. a răspuns negativ reclamanţilor prin mai multe comunicări, relevând că asupra terenului este titularul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar, clădirile, în urma cutremurului din 1977, au fost reconstruite.
2. Prin sentinţa civilă nr. 674 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, întrucât:
- Liceul (fosta Casă a Şcolilor, Institutul Anastasie Başotă) „a avut doar un drept de administrare" asupra imobilului, iar
- nici celelalte reclamante nu au dovedit „existenţa în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate".
Contra sentinţei a declarat apel numai Fundaţia A.B., invocând:
- nulitatea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului,
- compensarea chiriei pe timp de peste 25 ani cu sumele reprezentând „repararea imobilului după cutremurul din anul 1977",
astfel că dreptul de proprietate aparţine numai Liceului din Pomârla, judeţul Botoşani.
Prin Decizia nr. 426 A din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, apelul a fost respins, ca nefondat, reţinându-se că:
- apelanta nu este titulara acţiunii în retrocedare pe temeiul Legii nr. 10/2001,
- din înscrisurile depuse nu rezultă dreptul de proprietate invocat, iar
- în privinţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate „nu sunt elemente pertinente" care să ducă la nulitatea sau anularea lui.
3. Contra deciziei a declarat recurs aceeaşi fundaţie invocând, în esenţă, aceleaşi motive din apel şi din acţiune, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
3.1. Cadrul procesual a fost fixat prin cererea de chemare în judecată, fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, contestaţia (acţiunea) ca urmare a notificării din 15 octombrie 2001 şi a răspunsurilor pârâtului sub forma comunicării.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, persoane îndreptăţite sunt acele persoane, fizice sau juridice, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Reclamanţii, în acţiune, au arătat că dreptul de proprietate, dobândit din anul 1870, aparţine fondatorului Liceului A.B., logofătul şi cavalerul Anastasie Başotă, care a „decedat în casa sa din str. Sărăriei Iaşi", conform actului de moarte nr. 1054 din 29 decembrie 1869.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 212 din 15 octombrie 1870, decide că la „diviziunea averii Başotă, nu repartizează casele din Iaşi unicei fiice Başotă, acestea revenindu-i liceului".
Asupra acestui mod de dobândire a proprietăţii de către liceu ambele instanţe au reţinut că reclamanţii nu au probat existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul liceului.
Dar, sentinţa primei instanţe a rămas definitivă şi irevocabilă faţă de reclamanţii Liceul A.B. şi Consiliul local, care nu au atacat-o cu apel, împuternicirile date de aceştia celor două persoane fizice de a le susţine interesele, în general, fiind irelevante sub acest aspect.
Recurenta, singura care a declarat apel, nu s-a intitulat „persoană îndreptăţită", în sensul Legii nr. 10/2001, asumându-şi calitatea de coparticipant activ (reclamant) pe temeiul statutului fundaţiei, înfiinţată în anul 1924, unde se menţionează şi sarcina de recuperare a patrimoniului liceului.
Dacă este, aşadar, clar că recurenta nu este persoană îndreptăţită în a introduce contestaţia (acţiunea) pe temeiul art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, atunci ea nu are nici calitate procesuală activă în cauză.
În măsura în care, însă, recurenta s-ar fi intitulat intervenientă în interesul reclamantului, Liceul A.B., conform art. 49 şi urm. C. proc. civ., ea şi-a pierdut această calitate procesuală în apel şi, apoi, în recurs, cât timp reclamantul, în interesul căruia a intervenit, nu a exercitat această cale de atac.
Drept consecinţă, sub ambele aspecte recursul declarat de Fundaţie este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Fundaţia A.B. împotriva deciziei nr. 426 A din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4067/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3941/2004. Civil → |
|---|
