ICCJ. Decizia nr. 4067/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4067/2004
Dosar nr. 3222/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5126/1999, reclamantul N.D.C. a chemat în judecată pârâta A. SA, sucursala municipiului Bucureşti, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 160.000.000 lei, din care 110.000.000 lei despăgubiri pentru avarierea autoturismului proprietatea sa personală ca urmare a unui accident de circulaţie, care a avut loc la 18 ianuarie 1999, 30.000.000 lei daune interese şi 20.000.000 lei daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, la data de 18 ianuarie 1999, a fost implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia autoturismul său Opel Omega a fost grav avariat şi după mai multe cercetări efectuate de Parchetul Militar Bucureşti, a rezultat că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului şi, în consecinţă, a solicitat încasarea despăgubirilor la A.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1386/ A din 21 decembrie 2000, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului, în contradictoriu cu SC A.R. SA, sucursala municipiului Bucureşti şi M.C.C. (introdus ulterior în cauză).
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, din probele administrate, nu rezultă culpa pârâtului M.C.C., ci dimpotrivă reiese că autoturismul acestuia a fost lovit din spate de autoturismul condus de reclamant.
Instanţa a mai reţinut că, deşi în dosarul penal s-a luat măsura neînceperii urmăririi penale pentru reclamant în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ., pentru că a reieşit că nu are nici o culpă în producerea accidentului, această soluţie vizează strict latura subiectivă a unei infracţiuni.
În materie civilă, tribunalul reţine culpa exclusivă a reclamantului în producerea coliziunii, culpa în cadrul răspunderii civile delictuale putând îmbrăca şi forma neglijenţei sau doar a neatenţiei.
S-a reţinut şi faptul că, pentru a funcţiona răspunderea civilă delictuală trebuiesc îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ., fapt ce nu se verifică nici parţial în persoana pârâtului. Cum nu este angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului (pârâtului, în acest caz), rezultă că pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care, prin Decizia nr. 380 din 16 octombrie 2002 a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă analiză a probelor când a stabilit vinovăţia în producerea accidentului, în persoana reclamantului.
În ceea ce priveşte pârâtul, instanţa de apel a statuat că, în cadrul răspunderii delictuale, în sensul art. 998 şi urm. C. civ., acesta a fost exonerat de producerea prejudiciului, deoarece vinovat de daunele produse este reclamantul.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând, în esenţă, faptul că s-a pronunţat cu aplicarea greşită a prevederilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen., şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, cum sunt rezoluţia procurorului militar, nota serviciului Accidente din 14 iulie 1999, care arată că vinovat de producerea accidentului se face pârâtul M.C., expertiza auto şi expertiza medico-legală privind alcoolemia.
Recursul urmează a fi admis pentru argumentele care succed.
Este întemeiată susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că instanţa de apel nu a avut în vedere şi nu s-a pronunţat asupra unor dovezi care sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Astfel, la o analiză atentă a celor două rezoluţii date de Parchetul Militar Bucureşti se constată că, dacă pentru pârâtul M.C.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, concluzia fiind totuşi aceea că a comis accidentul de circulaţie din culpă, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul N.C.D., neînceperea urmăririi penale s-a dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, adică în situaţia în care faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, procurorul concluzionând, în sensul că acesta nu a avut nici o culpă în producerea accidentului.
Aceste aspecte trebuiau atent analizate de către instanţa de apel pentru stabilirea corectă a răspunderii civile delictuale în speţă, prin delimitarea vinovăţiei sau laturii subiective a unei infracţiuni, în sensul ei foarte strict în materie penală de cel în materie civilă, situaţie în care forma neglijenţei sau doar a neatenţiei poate antrena răspunderea civilă delictuală.
Relevante în cauză sunt şi obiecţiunile formulate la expertiza auto de către expertul I.N., admis la recomandarea reclamantului, care analizează dinamica procedurii accidentului şi sesizează momentul apariţiei stării de pericol, creată de autoturismul condus de pârât cu o viteză de 10 km/h, contrar prevederilor legale, fapt justificat tocmai de intenţia acestuia de a pătrunde pe banda a treia de circulaţie.
Şi nu în ultimul rând, trebuiau analizate datele cuprinse în expertiza medico legală privind alcoolemia pârâtului M.C.C., printre care, un element important este greutatea individului.
În cazul pârâtului apar unele inadvertenţe; astfel, în buletinul de examinare chimică la data recoltării probelor acesta apare cu o greutate de 68 kg, pentru ca expertiza pentru interpretarea alcoolemiei să fie făcută pentru o greutate de 84 kg.
Apare o diferenţă de 16 kg care a influenţat în mod evident rezultatul alcoolemiei.
Toate aceste aspecte trebuiesc lămurite de instanţa de apel, motiv pentru care se impune, în baza art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul N.D.C. împotriva deciziei civile nr. 380 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4068/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4064/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
