ICCJ. Decizia nr. 4068/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4068/2004
Dosar nr. 5611/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sun nr. 5324/2003, reclamantul Spitalul Municipal Mânăstirea Dealu a chemat în judecată pe pârâta I.C., pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 10.840.864 lei, reprezentând contribuţie la fondul de asigurări de sănătate datorate pe perioada septembrie 1999 – aprilie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada menţionată nu i s-a reţinut pârâtei contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate datorită greşitei interpretări a prevederilor Decretului – Lege nr. 118/1990 şi HG nr. 2157/1997 şi nr. 98/1995, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 145/1997 şi Ordinului nr. 74/2000.
În urma controlului efectuat de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa, s-a constatat că pârâtei nu i s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate în sumă de 10.840.864 lei.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 402 din 29 august 2003, a admis în parte acţiunea, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 7.996.045 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenite în perioada iulie 2000 – aprilie 2002, a obligat reclamantul să restituie pârâtei suma de 1.500.000 lei reţinută fără titlu executoriu şi să plătească cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul reţine că în speţă sunt aplicabile prevederile noului Cod al muncii, respectiv dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. c), care prevăd că salariaţii care au încasat de la angajator o sumă nedatorată, sunt obligaţi să o restituie, termenul pentru introducerea acţiunii fiind de 3 ani, conform art. 283 alin. (1) lit. c) teza a II-a din aceeaşi lege.
Astfel, tribunalul a stabilit că pârâta urmează să restituie drepturile salariale încasate necuvenit pe ultimii 3 ani înainte de introducerea acţiunii, de la data de 21 iulie 2000 până în aprilie 2002 inclusiv, în cuantum total de 7.996.045 lei.
S-a reţinut şi faptul că cererea reconvenţională este întemeiată, întrucât reţinerile din pensia pârâtei s-au făcut în baza unei decizii de imputare, care nu constituie titlu executoriu, nefiind prevăzută ca modalitate de recuperare a pagubei de noul cod al muncii şi s-a stabilit ca reclamantul să fie obligat să restituie suma de 1.500.000 lei pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta I.C. a declarat recurs, susţinând, în principal, că instanţa de fond a greşit considerând că în speţă se aplică noul Cod al muncii unor raporturi juridice născute sub imperiul vechiului cod.
Recursul va fi admis pentru considerentele care succed.
Legea procesual civilă produce efectele pentru care a fost edictată în tot intervalul de timp de la intrarea în vigoare şi până la abrogare.
Cele două momente reprezintă limitele aplicării în timp a legilor de procedură civilă.
În speţa dedusă judecăţii, raporturile juridice de muncă stabilite între pârâta I.C. şi Spitalul Municipal Mânăstirea Dealu s-au încheiat, în mod categoric, odată cu ieşirea acesteia la pensie, începând cu mai 2002, adică înainte de intrarea în vigoare a noului Cod al muncii la 1 martie 2003.
Potrivit art. 108 alin. (1) C. muncii, adoptat prin Legea nr. 10/1972, răspunderea materială pentru paguba cauzată unităţii poate fi stabilită, în cazul restituirii sumelor nedatorate, numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor nedatorate.
Aşa fiind, pentru a atrage răspunderea materială a pârâtei, pretinsa pagubă trebuia constatată în termen de un an de zile pentru fiecare sumă nedatorată în parte, de la data primirii şi nu aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, pe ultimii 3 ani dinaintea introducerii acţiunii, adică de la 21 iulie 2000 până în aprilie 2002, reţinând aplicarea prevederilor noului Cod al muncii, care, prin art. 272 alin. (1) lit. c) şi art. 283 alin. (1) lit. c), teza II prevăd că termenul de introducere a acţiunii de restituire a unei sume nedatorate către angajator este de 3 ani.
Cu alte cuvinte, paguba trebuia constatată până la 1 martie 2003, iar, cum după această dată a intrat în vigoare noul Cod al muncii, reclamantul poate primi contravaloarea nereţinerilor din salariu doar pentru lunile martie şi aprilie 2002 şi cel de al treisprezecelea salariu, respectiv suma totală de 862.413 lei.
În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond privind cererea reconvenţională este corectă şi va fi menţinută.
Faţă de cele mai sus exprimate, se impune admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale încasate necuvenit pe lunile martie şi aprilie 2002 şi cel de-al treisprezecelea salariu, menţinând celelalte dispoziţii ale acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta I.C. împotriva sentinţei civile nr. 402 din 29 august 2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Modifică sentinţa, în sensul că obligă pârâta I.C. la plata sumei de 862.413 lei către reclamant, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pe lunile martie şi aprilie 2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4069/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4067/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
