ICCJ. Decizia nr. 4167/2004. Civil. REVOCARE DONAŢIE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4167
Dosar nr. 21213/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 613 din 5 mai 2004 a Judecătoriei Sânicolau Mare a fost admisă acţiunea formulată de C.P. împotriva pârâţilor C.C., C.(S.)M. şi Ţ.I.C., dispunându-se revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 9 din 4 ianuarie 1995 de B.N.P. C.F., prin care reclamantul a donat pârâtei C.C. cota de 5/16 din imobilul înscris în C.F. 4088 Varias, top 1046/a–1046/6, reprezentând intravilan cu casă nr. 112/23 nou 1116, în suprafaţă de 1047 mp. S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, precum şi anularea contractului de întreţinere încheiat între pârâta C.C. şi pârâta C.M. la data de 11 iulie 1997, la B.N.P. E.L. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6207 din 8 octombrie 2003 la B.N.P. D.A. S-a dispus rectificarea C.F. nr. 4088 Varias, în sensul revenirii la situaţia anterioară intabulării contractului de donaţie, ce a fost revocat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a revocat actul de donaţie dintre soţi, reclamantul şi pârâta C.C., având această calitate la data perfectării actului, făcând astfel aplicaţia art. 937 C. civ., în sensul căruia orice donaţie făcută între soţi în timpul căsătoriei este revocabilă. Ca urmare, au fost anulate şi celelalte două acte de înstrăinare subsecvente, ce priveau acelaşi imobil. Au fost înlăturate susţinerile dobânditorilor întemeiate pe buna lor credinţă, având în vedere conduita cel puţin culpabilă a pârâţilor care trebuiau să ştie că donaţiile dintre soţi sunt revocabile şi mai ales faptul că toate părţile contractante ale celor două acte de înstrăinare sunt rude de gradul I şi au urmărit astfel menţinerea unui bun în familie.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii Ţ.I.C. şi C.M. au declarat apel, ce a fost înregistrat la Curtea de Apel Timişoara.
În susţinerea apelului pârâţii au arătat că în mod greşit instanţa de fond a anulat cele două acte de înstrăinare, nesocotind buna credinţă a dobânditorilor. Se susţine şi că instanţa a depăşit limitele investirii, dispunând rectificarea C.F. nr. 4088 Varias, ceea ce nu s-a solicitat nici prin completarea acţiunii, făcându-se astfel o greşită aplicare a prevederilor art. 36 pct. 4 şi art. 38 din Legea nr. 7/1996.
Prin Decizia nr. 2611 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acestei căi de atac considerat recurs în favoarea Tribunalului Timiş.
S-a avut în vedere că hotărârea atacată nu este susceptibilă de apel ci numai de recurs, astfel cum au confirmat şi pârâţii, care este de competenţa instanţei imediat superioare.
Împotriva acestei hotărâri, Ţ.I.C. şi C.M. au declarat recursul de faţă, susţinând că hotărârea dată de prima instanţă este susceptibilă de apel, fiind pronunţată înainte de 26 mai 2004, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 195/2004 de modificare a unor dispoziţii C. proc. civ.
Recursul nu este întemeiat.
Este necontestat în cauză că valoarea bunului cu privire la care s-a solicitat revocarea donaţiei şi anularea actelor subsecvente de înstrăinare este situată sub limita prevăzută de art. 282 C. proc. civ., atât anterior cât şi după modificarea textului prin Legea nr. 195/2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003 privind modificarea completarea Codului de procedură civilă.
În aceste condiţii, rezultă că hotărârea primei instanţe nu este supusă apelului, ci numai recursului, care potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin aceeaşi lege nr.195/2004, la care s-a făcut referire este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea.
Potrivit art. II alin. (2) din OUG nr. 65/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004 căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
Prin urmare, se prevede expres că dispoziţiile referitoare la judecarea căilor de atac sunt de imediată aplicare, astfel că, în acord cu prevederile legale menţionate s-a dispus prin hotărârea recurată declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Timiş.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii Ţ.I.C. şi C.M. împotriva deciziei civile nr. 2611 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4169/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
