ICCJ. Decizia nr. 4169/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4169/2004
Dosar nr. 4272/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2994/C, la data de 10 mai 2002, pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanţii T.V., B.V., S.D., S.O, şi alţii, au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Tribunalul Botoşani şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani încasate, prin reţinerea procentului de 7% din salariul fiecărui reclamant, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000, la zi, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii, iar, pe viitor, pârâţii să nu mai efectueze asemenea reţineri.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, deşi, potrivit Legii nr. 92/1992, legea de organizare judecătorească, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii şi membrii lor de familie, ca şi personalul auxiliar de specialitate, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în mod nelegal, din salariile lor brute, au fost reţinută, începând cu data de 1 ianuarie 2000, cota de 7%, reprezentând contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.M. şi G.M., solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate, reactualizate, şi obligarea pârâţilor la sistarea acestor reţineri.
2. Prin întâmpinare, Ministerul Justiţiei, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Tribunalului Botoşani, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că sumele solicitate de reclamanţi au fost reţinute de către Tribunalul Botoşani, întrucât, numai faţă de acesta, reclamanţii au avut raporturi de muncă şi, în consecinţă, Ministerul Justiţiei nu poate fi ţinut să răspundă în această cauză, decât în calitate de reprezentant al Tribunalului Botoşani.
De asemenea, a fost invocată şi excepţia calităţii procesuale pasive a Tribunalului Botoşani, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, avându-se în vedere că acesta nu a fost decât un intermediar între reclamanţi şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., sumele reţinute fiind virate lunar acestei instituţii, conform contractului de asigurare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, deoarece reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită dacă fac dovada reţinerii, în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, a primelor de asigurare, astfel încât se impune a fi achitată contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate.
S-a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, cu modificările şi completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, iar, din coroborarea acestor dispoziţii legale cu cele ale art. 6 din acelaşi act normativ, care stabilesc categoriile de persoane ce beneficiază de asigurări de sănătate, fără plata contribuţiei, rezultă că reclamanţii sunt supuşi, în mod obligatoriu, asigurării şi trebuie să achite contribuţia lunară pentru asigurări sociale de sănătate.
3. Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 174 din 22 mai 2002, a respins excepţiile invocate de pârâtul, Ministerul Justiţiei, a admis acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie în interes propriu, dispunând restituirea către reclamanţi şi intervenienţi a sumelor reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 7%, ce au fost reţinute din venitul brut lunar în perioada 1 ianuarie 2000, până la data rămânerii definitive a sentinţei, reactualizate la data executării.
Pârâţii au fost obligaţi să sisteze reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în raport cu Legea nr. 145/1997, legea de organizare judecătorească nr. 92/1992 are caracterul de lege specială şi, având în vedere că legea cadru este ulterioară Legii nr. 92/1992, ea nu poate modifica sau abroga decât, în mod expres, legea specială anterioară, prin urmare, dispoziţiile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu au fost abrogate prin nici un alt act normativ de acelaşi grad, iar Ordinul nr. 74 din 7 iunie 2000, invocat de Ministerul Justiţiei, nu poate să ducă la înlăturarea unui text dintr-o lege organică, astfel încât magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din autoritatea judecătorească beneficiază de asigurările sociale de sănătate fără plata contribuţiei, iar sumele reţinute sunt supuse restituirii, deoarece reţinerile s-au efectuat, fără vreo culpă din partea reclamanţilor.
4. Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 3213 din 5 noiembrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Justiţiei, ca reprezentant al Tribunalului Botoşani, a modificat, parţial, sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii reclamanţilor, împotriva Tribunalului Botoşani, prin Ministerul Justiţiei, înlăturând obligaţiile de restituire şi sistarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate stabilite în sarcina acestuia.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că această calitate a Ministerului Justiţiei, de reprezentant al Tribunalului Botoşani, este greşită, deoarece Tribunalul Botoşani nu este decât un intermediar care, făcând aceste reţineri, le vira, ulterior, în contul pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
De asemenea, nu s-a reţinut nici o culpă în sarcina acestui pârât, în ce priveşte efectuarea reţinerilor, întrucât, astfel, s-au pus în executare obligaţiile asumate prin contractele de asigurări individuale intervenite între fiecare judecător sau personal auxiliar şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Instanţa de recurs a înlăturat obligaţia de sistare, pe viitor, a contribuţiei de 7%, stabilită în sarcina recurentului, deoarece aceste reţineri s-au efectuat în baza contractelor individuale semnate de fiecare angajat, contractele fiind în vigoare, astfel încât nu se justifică sistarea pe viitor a contribuţiei.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 174 din 22 mai 2000 a Tribunalului Botoşani şi a deciziei civile nr. 3213 din 5 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens, se arată că, în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr. 409/1998, precum şi prin Normele emise pentru aplicarea acestor hotărâri, în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare, că, printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menţionate în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se invocă că, în Legea nr. 145/1997, se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România şi, totodată, obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că, prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare, se apreciază că, prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare, când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor ca nelegală.
Recursul în anulare este fondat.
Este de necontestat că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992, republicată, la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc, însă, prin hotărâre de Guvern, aşa cum se precizează în art. 99 alin. (2) din lege.
În acest sens, Guvernul a emis, la data de 20 iulie 1998, HG nr. 409, care, în art. 1, arată, fără echivoc, că, de aceste gratuităţi, se beneficiază în condiţiile Legii asigurărilor de sănătate nr. 145/1997, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998. Acelaşi lucru este prevăzut şi în Normele comune nr. 318/FB – 64 – 807/C din 26 mai 1999, emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
În consecinţă, având în vedere aceste acte normative, care prevăd, fără echivoc, că beneficiul gratuităţilor, prevăzute de art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992, se face în condiţiile Legii nr. 145/1997, care prevede, în art. 4, obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, iar în alin. (2) arată, în mod imperativ, că „asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
În art. 6 şi 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa, şi anume, ca beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condiţiile Legii nr. 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzând în categoriile prevăzute de art. 6 sau 55 din această lege.
Ca atare, instanţele, care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma - „în condiţiile Legii nr. 145/1997" - a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportat între Legea specială nr. 92/1992 şi Legea generală nr. 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate, încălcând esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate şi, pe fond, a respinge acţiunea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 3213 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, şi a sentinţei nr. 174 din 22 mai 2002 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă
Casează hotărârile atacate şi respinge acţiunea formulată de reclamanţii T.V., B.V., S.D., S.O., şi alţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4368/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4325/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs → |
|---|
