ICCJ. Decizia nr. 435/2004. Civil. CONTESTATIE ÎN ANULARE. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 435.
Dosar nr. 2563/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 660 din 22 mai 2002, Tribunalul Harghita a admis acţiunea reclamanţilor J.N.L., J.E.E., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. şi B.S. în contradictoriu cu pârâta SC G.O. SA Ghiorghieni şi pe cale de consecinţă a dispus anularea dispoziţiei nr. 4 din 11 februarie 2002 emisă de pârâtă, de respingere a cererii reclamanţilor privind restituirea în natură a imobilului situat în Ghiorghieni, judeţul Harghita înscris în C.F. nr. 8488 Ghiorghieni, sub nr.top 10899,10900/1, 10904/1,10908/1A, construcţii şi teren în suprafaţă de 3212 mp; a dispus restituirea în natură către reclamanţilor a imobilului menţionat; a obligat pe reclamanţi să restituie pe seama D.G.F.P. Harghita suma de 338.727.120 lei, în raport de rata inflaţiei la data plăţii, reprezentând despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 73/A din 19 septembrie 2002, a admis apelul declarat de pârâta SC G.O. SA Ghiorghieni, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţi pentru anularea dispoziţiei nr. 4 din 11 februarie 2002, privind restituirea imobilului situat în Ghiorghieni, Harghita.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut autoarei V.E. a cărei succesori legali sunt reclamanţii, şi a trecut în proprietatea statului cu titlu, conform Decretului nr. 92/1950.
S-a mai reţinut că în imobilul menţionat funcţionează Grădiniţa de copii nr. 8 Ghiorghieni. Imobilul respectiv face parte din domeniul public al oraşului Ghiorghieni, fiind inclus în lista anexă, la poziţia nr. 14, conform Legii nr. 213/1998.
Împotriva deciziei civile sus-menţionate au declarat recurs reclamanţii, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- prin hotărârea pronunţată instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1, art. 7, art. 9 alin. (1), art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, care consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat;
- au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care au în vedere formularea unor propuneri concrete din partea ministerelor de resort şi a altor instituţii publice, cât şi însuşirea selectivă a acestor propuneri prin Hotărârea Guvernului „care să cuprinsă nominalizarea imobilelor care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent".
Recursul a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 4477 din 4 noiembrie 2003.
În contra acestei ultime hotărâri judecătoreşti au formulat contestaţie în anulare reclamanţii, invocând prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată pentru cele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.
Contestatorii susţin în contestaţie că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare bazat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi anume violarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile contestatorilor privind omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de recurs sunt contrazise de considerentele deciziei recurate şi nu se susţin deoarece, ultimele două alineate din pagina 3 a hotărârii recurate, tratează motivele pentru care imobilul nu poate fi restituit în matură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii, prin echivalent, cu referire expresă la art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 213/1998.
Pentru cele ce preced, se constată că instanţa de recurs a cercetat toate motivele recursului cu care a fost investită motiv pentru care contestaţia în anulare urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii J.N.L., J.E.E., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. şi B.S. împotriva deciziei civile nr. 4477 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 4352/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4331/2004. Civil. Contestatie în anulare.... → |
|---|
