ICCJ. Decizia nr. 4380/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4380
Dosar nr. 10889/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 553 din 10 ianuarie 2002, reclamanta D.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând obligarea acesteia la plata unei sume stabilite printr-o expertiză cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă pentru un teren de 565,26 mp pe care l-a cumpărat cu act autentic în anul 2001.
La termenul din 21 februarie 2002, reclamanta şi-a precizat valoarea pretenţiilor la suma de 15.000.000 lei şi a timbrat corespunzător.
Acţiunea a fost admisă în parte, prin sentinţa civilă nr. 4799 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea; a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.220.400 lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 1999–august 2001 şi la plata sumei de 1.605.000 lei cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost anulat ca netimbrat, dar recursul declarat de pârâtă a fost admis, prin Decizia nr. 1900 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Procedând la rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 4495 din 23 septembrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acţiunea însuşită de succesorii reclamantei (decedată la 29 octombrie 2002) P.R.I. şi P.C.R.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat, prin Decizia nr. 148/A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
S-a reţinut că apelanţii trebuiau să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 20.000.000 lei şi să depună un timbru judiciar de 50.000 lei, taxe aferente pretenţiilor contestate şi datorate potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi potrivit Legii nr. 123/1997.
Apelanţii nu s-au conformat acestei obligaţii legale, deşi au fost citaţi cu menţiunea achitării acestor taxe, motiv pentru care, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 s-a anulat cererea.
La data de 2 martie 2004 s-a înregistrat cererea de recurs formulată de reclamanţi împotriva deciziei instanţei de apel.
Recurenţii critică hotărârea pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se arată că instanţa de apel nu a motivat hotărârea, în sensul că nu a menţionat obiectul acţiunii şi motivele pentru care ea a fost respinsă de prima instanţă, rezumându-se doar să constate că nu a fost achitată taxa de timbru şi să anuleze cererea de apel.
De asemeni, reclamanţii critică Decizia pentru că a ignorat cererea lor de amânare a cauzei sau de suspendare a judecăţii pentru achitarea taxelor de timbru.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea precizată la 21 februarie 2002, autoarea reclamanţilor şi-a evaluat pretenţiile la 15.000.000 lei, pentru ca, după efectuarea expertizei de către ing. M.M.O. să le majoreze la 1.597.424.760 lei (încheierea din 6 iunie 2002).
Întrucât acţiunea precizată a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 4495 din 23 septembrie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, apelul declarat de succesorii reclamantei trebuia timbrat cu 50.000 lei timbru judiciar şi 20.000.000 lei taxă judiciară de timbru.
Potrivit dispoziţiei art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (3) se plătesc cel mai târziu la termenul acordat pentru îndeplinirea acestei obligaţii.
În speţă, apelanţii reclamanţi au fost citaţi la primul termen de judecată cu menţiunea achitării taxelor, stabilite conform art. 2 lit. f) din Legea nr. 146/1997 actualizat şi conform art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997.
Este adevărat că, la 26 ianuarie 2004, apelanţii au depus o cerere privind amânarea cauzei sau suspendarea judecăţii până la achitarea taxelor datorate, dar, instanţa de apel a respins-o, în condiţiile în care intimata-pârâtă, reprezentată legal s-a opus acestei cereri.
Nefiind întrunite condiţiile art. 242, art. 243 şi art. 244 C. proc. civ., în mod corect instanţa de apel a respins cererea apelanţilor, aplicând sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Neplata taxelor de timbru constituie un motiv special de nulitate, necondiţionată de vătămare, aşa cum cere art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; ea intervine pentru nerespectarea cerinţei legii şi numai după încunoştiinţarea părţii despre necesitatea de a timbra cererea, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată, astfel că motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat.
În lipsa menţiunilor privind obiectul cererii şi motivele respingerii acţiunii pe fond nu constituie suport pentru motivul de recurs invocat deoarece instanţa de apel nu a examinat apelul declarat, chestiunea timbrajului fiind prealabilă oricărei alte judecăţi.
Faţă de cele arătate mai sus, apare ca nefondat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenţi în legătură cu respingerea cererii de amânare sau suspendare a judecăţii în apel în vederea achitării taxelor de timbru datorate.
Pentru toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.R.I. şi P.C.R. împotriva deciziei civile nr. 148/A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4389/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4352/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
