ICCJ. Decizia nr. 4389/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4389
Dosar nr. 12313/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 6427 din 28 mai 2003, reclamanţii K.R. şi K.A. au chemat în judecată Primăria municipiului Timişoara şi pe Primarul municipiului Timişoara, solicitând obligarea acestora să emită Decizia motivată prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001, sub sancţiunea unor daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara.
Deşi au depus toate actele necesare soluţionării cererii, pârâţii nu au emis Decizia motivată, prevăzută de lege, în termenul de 60 zile, motiv pentru care s-au adresat instanţei de judecată.
Acţiunea a fost admisă în parte, prin sentinţa civilă nr. 6853 din 1 septembrie 2003 a Judecătoriei Timişoara; pârâţii au fost obligaţi să emită Decizia motivată prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001 în dosarul de restituire nr. 201/2001 şi s-a respins petitul privind daunele cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au depus o notificare, înregistrată sub nr. 2985 din 3 mai 2001 la Consiliul Local al Municipiului Timişoara, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 14905 Timişoara, nr.top 10376-10377/I, constând în apartamentul nr. 1 din Timişoara, compus din cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, boxă pentru lemne în pivniţă şi 4/24 părţi comune indivize.
Cu adresele nr. 2791 din 6 februarie 2002, nr. 2792 din 13 ianuarie 2003 şi respectiv 1277 din 7 februarie 2003, Primăria Municipiului Timişoara, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat reclamanţilor completarea dosarului cu o declaraţie notarială privind neîncasarea unei despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România, inclusiv cu menţiunea obligării la restituirea lor în cazul încălcării prevederii din art. 5 al legii.
La data de 7 august 2002, reclamanţii au dat o declaraţie autentică în sensul cerut de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Deşi a expirat termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege, pârâţii nu au emis Decizia motivată, astfel că instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor în parte, respectiv petitul privind obligaţia de a emite această deciziei.
Cererea privind daunele cominatorii a fost respinsă ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 5803 C. proc. civ., care stabileşte sancţiunea amenzii civile în cazul neîndeplinirii obligaţiei de a face.
Apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 49 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Apelanţii au susţinut că, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 pct. 1 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 întrucât până la depunerea de către reclamanţi a tuturor actelor doveditoare nu poate curge termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru emiterea deciziei motivate.
Instanţa de apel a reţinut că, la data de 6 martie 2003 a fost expediată pârâţilor, cu scrisoare recomandată cu confirmarea de primire, declaraţia autentificată a reclamanţilor privind neîncasarea despăgubirilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Deşi au trecut mai mult de 60 de zile de la data expedierii declaraţiei menţionate, pârâţii nu au emis Decizia la care erau obligaţi potrivit art. 20 din lege, astfel că, sentinţa instanţei de fond a fost considerată ca legală şi temeinică.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv nedepunerea de către reclamanţi a declaraţiei solicitate prin adresa nr. 2792 din 13 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat.
În dosarul instanţei de fond s-a depus copia răspunsului reclamanţilor la adresa Primăriei Municipiului Timişoara, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nr. 2792 din 10 decembrie 2002 prin care se solicită acestora declaraţia autentificată privind despăgubirle prevăzute de art. 5 din lege; răspunsul cuprindea menţiunea că originalul declaraţiei s-a expediat cu scrisoarea recomandată cu confirmarea de primire nr. 20052 din 4 octombrie 2002.
La acelaşi dosar se află copia scrisorii ce cuprindea declaraţia autentică, inclusiv dovada expedierii ei la 4 octombrie 2002. Scrisoarea era un răspuns la o solicitare anterioară a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, înregistrată cu nr. 2792 din 23 septembrie 2002.
Adresa nr. 2792 din 13 ianuarie 2003, invocată în recurs a primit,d e asemeni, un răspuns din partea reclamanţilor, în care aceştia îşi asumă consecinţele săvârşirii unei eventuale infracţiuni d efals în declaraţii; răspunsul a fost expediat cu scrisoare recomandată, conform dovezii depuse.
Pe răspunsul aflat la dosarul de fond, menţionat mai sus se întemeiază şi Decizia isntanţei de apel atunci când respinge critica legată de lipsa declaraţiei reclamanţilor.
Faţă de cele arătate mai sus este evident că recursul celor doi pârâţi este formal, neavând suport probator.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primăria Oraşului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 49 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4427/2004. Civil. Anulare încheiere Carte... | ICCJ. Decizia nr. 4380/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
