ICCJ. Decizia nr. 4449/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4449
Dosar nr. 19275/2004
Şedinţa de la 26 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la 15 mai 2003 la Judecătoria Haţeg, reclamanţii I.I.Ş. şi I.A. au cerut ca în contradictoriu cu pârâţii I.M., I.S., G.M. şi B.L. să se constate că notarea efectuată în C.F. 587 Sălaşu de Sus la 19 martie 1999, la nr. top. 344, 345 în baza notei de constatare nr. 356 din 15 martie 1999 a Primăriei comunei Sălaşu de Sus s-a făcut fără titlu valabil şi prin greşita calificare a dreptului de proprietate şi ca urmare să se dispună radierea înscrierii şi să se constate că reclamanţii au dobândit un drept de proprietate asupra cotei de ½ din suprafaţa de 754 mp înscrisă sub nr. top menţionate, prin folosinţa îndelungată şi prin joncţiunea posesiei lor cu posesia exercitată de antecesori.
Reclamanţii au cerut totodată să se constate că împreună cu antecesorii lor I.I.E. şi I.E. au edificat pe terenul menţionat casa şi anexele gospodăreşti transmise lor şi prin contract autentic de întreţinere.
Ca urmare s-a cerut şi modificarea contractului de întreţinere potrivit cu cele ce se cer constatate şi intabularea dreptului lor de proprietate asupra construcţiilor.
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 7 ianuarie 2004 Judecătoria Heţeg a admis în parte acţiunea, şi a constatat mai întâi că notarea construcţiilor proprietatea reclamanţilor în C.F. Sălaşu de Sus nr. top 344, 345 de sub B 4-5 din 19 martie 1999 în baza notei de constatare emisă de Primăria comunei Sălaşu de Sus sub nr. 356 din 15 martie 1999 s-a făcut fără titlu valabil pe numele I.M. şi ca urmare s-a dispus radierea notării menţionate.
Totodată s-a constatat că antecesorii reclamanţilor I.I. şi I.E. au edificat pe terenul în litigiu înscris în C.F. 587 Sălaşu de Sus, nr. top 344, 345 o casă şi anexe gospodăreşti pe care le-au transmis în proprietatea reclamanţilor prin contractul de întreţinere încheiat în forma autentică sub nr. 1925 din 8 mai 1991 de fostul notariat local de stat Petroşani.
S-a dispus şi rectificarea contractului de întreţinere menţionat în sensul identificării construcţiilor ca fiind înscrise în C.F. 587 Sălaşu de Sus nr. top 344-345 în loc de C.F. 1485 Sălaşu de Sus nr. A+1 nr. top 835 şi 836 precum şi rectificarea acestei din urmă cărţi funciare prin radierea construcţiilor şi înscrierea lor în C.F. 587.
Prin hotărârea primei instanţe a fost respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor asupra cotei de ½ parte din terenul înscris în C.F. 587 Sălaşu de Sus sub nr. top 344 şi 345, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut potrivit susţinerilor părţilor şi probelor administrate în cauză că înregistrarea construcţiilor proprietatea reclamanţilor în C.F. s-a făcut în temeiul unui înscris care nu îndeplinea condiţiile art. 45 şi art. 46 din Legea nr. 115/1938 şi a unei cereri formulate de pârâţi care nu aveau calitatea de proprietari tabulari.
Totodată s-a constatat că în contractul de întreţinere prin care s-au transmis reclamanţilor construcţiile în litigiu, identificarea imobilelor s-a făcut pe un amplasament şi pe coordonate topografice greşite.
Pentru a respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unei cote de ½ din terenul înscris în C.F. 587 Sălaşu de Sus sub nr. top 344-345 pe numele autorului părţilor ca prim proprietar tabular, prima instanţă a considerat că în condiţiile invocării exercitării posesiei asupra unei cote ideale şi abstracte, stabilirea îndeplinirii condiţiilor necesare pentru a uzucapa nu pot fi cenzurate.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 935 A din 10 iunie 2004 ca urmare a respingerii apelurilor declarate de reclamanţi cât şi a apelului pârâtului I.M.
În raport de motivele apelului, Curtea, a stabilit că faţă de înscrisurile şi actele de stare civilă înfăţişate de părţi din care rezultă că I.M. are la rândul său vocaţie deplină la succesiunea antecesorului reclamantului, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1260 C. civ. austriac aplicabile în Transilvania până în anul 1943 privind uzucapiunea pentru că s-a dovedit că pârâtul a locuit la rândul său împreună cu reclamantul şi cu autorul comun în acest imobil.
Instanţa de apel a constatat totodată că în cauză nu operează nici uzucapiunea faţă de moştenitorii proprietarului de carte funciară, întrucât succesiunea proprietarului tabular decedat I.M.E., autorul comun nu a fost dezbătută, pârâtul nu a renunţat expres la dreptul de moştenire, aşa încât a dobândit proprietatea fără a fi fost cerută de lege înscrierea în cartea funciară.
Prin hotărârea instanţei de apel au fost motivat înlăturate excepţiile ridicate de apelantul pârât cu privire la lipsa calităţii procesuale active în ceea ce priveşte acţiunea în rectificare de carte funciară, prescrierea dreptului la acţiune, cât şi cu referire la nerespectarea cerinţelor legale privind timbrarea.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul prevăzut de dispoziţiile procedurale pârâtul I.M., care invocând lipsa de temei legal şi interpretarea necorespunzătoare a legii aplicabile ca temei de casare, a susţinut în esenţă că instanţele au respins nejustificat excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi au considerat greşit că nota de constatare pe baza căreia s-au efectuat înscrierile în C.F. nu ar fi valabilă câtă vreme nu a fost contestată în condiţiile legii.
Recurentul a reiterat totodată susţinerile din apel privind nerespectarea dispoziţiilor legale privind timbrarea acţiunii la valoarea imobilului.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Decretul-lege nr. 115/1938 rectificarea unei notări în cartea funciară poate fi cerută de orice persoană interesată în măsura în care nu este exactă sau a încetat să fie exactă precum şi în situaţiile explicit prevăzute în art. 34 din lege, acţiunea nefiind supusă prescripţiei.
Cât priveşte nevalabilitatea notării efectuate în temeiul adeverinţei eliberate de Primăria comunei Sălaşu de Sus, instanţele au stabilit pe deplin temei că nu au fost îndeplinire cerinţele art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938, actul emis de autoritatea locală neconstituind act constatator al dreptului de proprietate şi neavând nici efectele unei hotărâri judecătoreşti cum s-ar fi impus în cauză pentru o notare valabilă faţă de neînţelegerile dintre părţi.
Tot astfel se constată că excepţia privind insuficienta timbrare a acţiunii în raport de valoarea de impozitare a imobilului a fost corect soluţionată nefiind opozabilă în cauză valoarea litigioasă invocată ca fiind cea reală de către apelantul pârât într-un alt dosar, aflat în curs de soluţionare.
În consecinţă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.M. împotriva deciziei nr. 935/A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la 9.800.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi I.I.Ş. şi I.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4572/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4448/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
