ICCJ. Decizia nr. 4467/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4467/2004
Dosar nr. 1770/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 239 pronunţată la 20 decembrie 2001, Tribunalul Vrancea a admis în parte contestaţia formulată de B.I.G. împotriva MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE care a fost obligat la plata sumei de 49 463 062 lei.
Prin Decizia nr. 269/ R pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, la 5 martie 2002, această sentinţă a rămas definitivă constatându-se nulitatea recursului declarat de MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE.
Împotriva celor două hotărâri s-a declarat recurs în anulare care a fost admis prin Decizia nr. 2144 pronunţată de secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie la 26 mai 2003 în dosarul nr. 4581/2003.
Ca urmare hotărârile astfel recurate au fost casate respingându-se pe fond acţiunea (contestaţia) formulată de B.I.G.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus „restabilirea situaţiei anterioare executării" hotărârilor casate.
La 24 februarie 2004, BA.I.G. a formulat o cerere de revizuire a acestei din urmă decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu numărul de dosar 1770/2004.
În motivarea cererii de revizuire s-a susţinut că declararea şi admiterea recursului în anulare au avut ca temei OUG nr. 73/1999 în condiţiile în care aceasta fusese însă respinsă prin Legea nr. 206/2002.
În raport cu această împrejurare revizuentul a afirmat că în cauză sunt incidente prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, în ceea ce îl priveşte, nu avea cunoştinţă de existenţa Legii nr. 206/2002 care reprezintă un „înscris doveditor" ce a fost „reţinut" de Procurorul General.
Ca temei legal al cererii de revizuire au fost menţionate şi dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocându-se generic în acest sens existenţa unor decizii care, deşi au fost pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „în pricini identice" au soluţionat diferit cererile MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE privind restabilirea situaţiei anterioare, cereri care în unele cazuri au fost respinse, iar în altele ignorate.
În aceeaşi ordine de idei s-a afirmat că recursul în anulare declarat în speţă are caracter discriminatoriu, deoarece respectiva cale extraordinară de atac nu a fost promovată în toate cauzele similare soluţionate de instanţele de judecată.
Tot în susţinerea cererii de revizuire a fost evocată, ca motiv de nelegalitate a recursului în anulare, împrejurarea că în speţă MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE nu şi-a exercitat în termen legal dreptul de a ataca cu recurs hotărârea primei instanţe.
În ceea ce îl priveşte intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată sau ca inadmisibilă, sens în care a formulat şi o întâmpinare.
Având a se pronunţa asupra cererii de revizuire, Curtea reţine că două dintre apărările aduse în discuţie în speţă nu au corespondent în prevederile art. 322 C. proc. civ., care enumeră limitativ motivele legale ce pot fi invocate ca temei al exercitării acestei căi de atac.
Pentru considerentul arătat nu pot fi analizate în acest cadru procesual afirmaţiile revizuentului privind caracterul pretins discriminatoriu al recursurilor în anulare promovat în cauza de faţă şi respectiv obiecţiunile sale referitoare la inadmisibilitatea respectivei căi de atac în raport cu neexercitarea de către MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE a recursului împotriva hotărârii primei instanţe.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire invocat de B.I.G. în considerarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Curtea reţine că acesta este nefondat, întrucât are ca premisa o greşită înţelegere a sintagmei „înscrisuri doveditoare" din textul de lege amintit.
În acest sens, Curtea are în vedere dispoziţiile art. 1171 – art. 1190 C. civ. şi cele ale art. 172 – art. 176 C. proc. civ., în lumina cărora actele normative nu constituie „înscrisuri doveditoare".
Este, de asemenea, de observat că revizuentul a dat o interpretarea greşită şi altor dispoziţii ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sugerând că prevederile Legii nr. 206/2002 nu au putut fi invocate cu ocazia judecării recursului în anulare, deoarece „au fost reţinute de parte potrivnică", aceasta constituind o „împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Referitor la aceste aspecte este de amintit că intrarea în vigoare a legilor este condiţionată de publicarea lor în M. Of., prezumându-se că în acest mod prevederile acestora ajung la cunoştinţa persoanelor interesate.
Conform acestor principii se prezumă că Legea nr. 206/2002 a fost cunoscută de revizuentul B.IG. la data 24 aprilie 2002 când a fost publicată.
În altã ordine de idei, Curtea constată că soluţionarea diferită a unor cereri accesorii formulate în „pricini identice" nu corespunde prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care consacră ca motiv de revizuire existenţa unor „hotărâri definitive potrivnice" date „în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate invocată de intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită în raport cu interpretarea, de altfel greşită, data de revizuent prevederilor art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
De asemenea, nu poate fi primită nici excepţia prin care acelaşi intimat a susţinut inadmisibilitatea cererii formulate B.I.G., întrucât dispoziţiile amintite definesc două motive legale care în principiu pot duce la schimbarea sau, după caz, la anularea hotărârilor atacate.
Aşa cum s-a argumentat deja în speţă prevederile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., nu îşi găsesc însă aplicarea, astfel încât pe fond cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulatã de B.I.G. împotriva deciziei civile nr. 2144 din 26 mai 2003 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4581/C/2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4612/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 457/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
