ICCJ. Decizia nr. 4574/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4574
Dosar nr. 10068/2004
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4666/civ/2003 reclamantul H.R.Ş. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a solicitat instanţei să desfiinţeze dispoziţia nr. 5343 din 24 aprilie 2003 a Primarului municipiului Craiova şi să fie obligat la acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 645 mp situat în Craiova, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 11268 din 7 iulie 1986, bunica sa şi sora acesteia au vândut construcţia de la această adresă iar terenul a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 fără a i se acorda despăgubiri.
Prin dispoziţia nr. 5343 din 24 aprilie 2003, emisă de Primarul municipiului Craiova, a fost respinsă cererea formulată de reclamant prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 645 mp deoarece terenul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001 deoarece situaţia terenurilor intrate în proprietatea statului ca efect al aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974 a fost reglementată de art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Reclamantul a mai arătat că această suprafaţă de teren a făcut obiectul unui litigiu în cadrul căruia i-au fost respinse toate capetele de cerere şi toate demersurile făcute pe baza Legii nr. 18/1991 au rămas fără rezultat.
Prin sentinţa civilă nr. 399 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului şi a arătat în motivarea hotărârii că nu se poate reţine o deposedare forţată a proprietarului imobilului, că actul de vânzare cumpărare a fost rezultatul voinţei părţilor contractante, că terenul a trecut în proprietatea statului conform legilor în vigoare.
S-a mai arătat în motivarea sentinţei că art. 2 din Legea nr. 10/2001 are în vedere o preluare integrală a imobilului iar art. 30 din Legea nr. 58/1974 nu are în vedere o astfel de preluare ci doar a terenului aferent construcţiei şi că neacordarea despăgubirilor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 58/1974 nu conferă caracterul abuziv a preluării.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul a formulat apel criticând pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul faptului că nu a fost reţinută aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 în speţă, că nu au fost acordate despăgubirile băneşti prevăzute de Legea nr. 58/1974 că în contractul de vânzare cumpărare nu a fost inclusă o clauză care să permită şi folosinţa terenului de către beneficiarul construcţiei şi a solicitat ca prin admiterea apelului să se schimbe în tot sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantului.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 384 din 28 noiembrie 2003 a respins apelul reclamantului şi a reţinut că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelanţi deoarece despăgubirile băneşti trebuiau acordate conform textului din Legea nr. 58/1974, reprezentând un drept de creanţă al vânzătorului împotriva statului, creanţă care putea fi urmată şi încasată în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 158/1964 şi dacă nu a realizat acest drept este culpa sa, şi că, prin textul imperativ al Legii nr. 58/1974 terenul a trecut în proprietatea statului şi tot prin text imperativ art. 35 din Legea nr. 18/1991 a trecut în proprietatea deţinătorului locuinţei, numai în situaţia demolării la apariţia Legii nr. 18/1991 se punea problema restituirii la vânzător.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel reclamantul a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul desfiinţării dispoziţiei cu nr. 5343 din 24 aprilie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova şi obligarea acestuia la acordarea despăgubirilor prezentate de Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu mai este posibilă.
În motivele de recurs reclamantul a arătat în esenţă că nu au fost acordate despăgubiri băneşti conform art. 30 din Legea nr. 58/1974; că preluarea terenului s-a făcut fără titlu valabil, că a fost schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului de vânzare cumpărare în sensul că acesta ar permite ca efect şi folosinţa terenului de către cumpărătorul construcţiei, că numai dreptul real de folosinţă asupra terenului (100 mp) ar fi dat naştere dreptului de proprietate în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991 că decretul în baza căruia se puteau urmări şi încasa despăgubirile este nr. 167/1958 şi nu nr. 158/1964, că zona nu a fost sistematizată până în anul 1989, terenul şi construcţia aflându-se în aceeaşi stare ca la data vânzării (1986) şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate şi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii referindu-se la hotărârile pronunţate în litigiul pornit pe baza Legii nr. 18/1991.
Examinând pe rând motivele de recurs prezentate de către reclamant se reţin următoarele:
Nu a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nu a fost schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractul de vânzare-cumpărare, în sensul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece în interpretarea acestui contract instanţa nu a schimbat natura lui dându-i o altă calificare, şi nici nu a comis o denaturare a înţelesului lui aceasta calificându-l ca un sub contract de vânzare cumpărare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului art. 304 pct. 9 C. proc. civ. rezultă că soluţia este legală şi că textele de lege au fost aplicate corect.
În art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 se prevede că terenul aferent construcţiilor înstrăinate trec în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Adevărat este că termenul de prescripţie de 3 ani este prevăzut în Decretul nr. 167/1958 dar cel îndreptăţit la despăgubiri avea de urmat calea prevăzută de dispoziţiile legale astfel că soluţia instanţei de apel este corectă cu privire la acest aspect.
Cu privire la ultimul motiv de recurs prevăzut în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., hotărârile pronunţate de către Tribunalul Dolj, secţia civilă, în apel şi Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în recurs prin care s-a menţinut sentinţa civilă nr. 2614/2002 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 8063/2001, de respingere a acţiunii în revendicare formulate de reclamant pentru aceeaşi suprafaţă de teren, în temeiul Legii nr. 18/1991 nu erau de natură să ducă la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în hotărârea atacată.
În aceste condiţii, faţă de cele arătate, hotărârea atacată se priveşte ca legală şi recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.R.Ş. împotriva deciziei nr. 384 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4564/2004. Civil. Constatare nulitate contract... | ICCJ. Decizia nr. 4518/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
