ICCJ. Decizia nr. 4580/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4580
Dosar nr. 10947/2004
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 aprilie 2003, reclamanţii G.F. şi G.E. au solicitat instanţei în contradictoriu cu C.I. şi C.N. să fie obligaţi pârâţii să desfiinţeze servitutea de vedere creată contrar legii, să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperişul casei lor pe clădirea proprietatea reclamanţilor, să scoată număr poştal pentru imobil, să desfiinţeze branşamentul de gaze care traversează proprietatea reclamanţilor, să construiască un cămin de vizitare în vederea montării apometrului şi să construiască un zid care să delimiteze podul imobilului.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5724 din 24 septembrie 2003, a admis în parte acţiunea şi i-a obligat pe pârâţi să desfiinţeze ferestrele situate la parterul şi etajul corpului A al imobilului situat în sector 1, proprietatea acestora, să refacă acoperişul astfel încât să împiedice scurgerea apelor pluviale pe acoperişul corpului B al imobilului, proprietatea reclamanţilor, să efectueze demersuri pentru obţinerea numărului poştal pentru proprietatea lor, să desfiinţeze branşamentul de gaze care traversează terenul proprietatea reclamanţilor, să construiască căminul pentru apometru exclusiv pe terenul proprietatea acestora şi să participe alături de reclamanţi la realizarea unui zid despărţitor între podul situat în corpul A al imobilului, proprietatea părţilor şi podul situat în corpul B al imobilului, proprietatea reclamanţilor.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă care, prin Decizia nr. 142/A din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat recursul pârâţilor.
În cauză, au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pârâţii C.I. şi C.N. care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. susţin în esenţă că instanţele au interpretat greşit dispoziţiile art. 623-627 C. civ., care transferă existenţa servituţii asupra fondului înstrăinat.
De asemenea, se mai arată, reclamanţii şi-au dat acordul pentru branşarea gazelor, desfiinţarea acestui branşament implicând cheltuieli nari generate de reaua credinţă a reclamanţilor care, ulterior au revenit asupra acestui acord.
Se mai invocă greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.
În mod corect instanţa de control judiciar a reţinut că dispoziţiile art. 627 C. civ. nu sunt aplicabile cauzei de faţă, ipoteza vizată de text fiind aceea în care proprietarul a două imobile înstrăinează una din cele două proprietăţi, situaţie în care, existând un „semn văzut de servitute", acesta urmează a supravieţui, într-un mod activ sau pasiv, în favoarea unui din cele două fonduri.
În ce priveşte capetele de cerere vizând desfiinţarea branşamentului de gaze şi a căminului de apă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 628 C. civ., potrivit cărora titlul constitutiv al servituţii nu poate fi înlocuit decât printr-un titlu de recunoaştere a servituţii dat din partea proprietarului fondului aservit.
Or, reclamanţii, în calitate de proprietari ai acestui fond, au invocat tocmai existenţa, în favoarea pârâţilor, a posibilităţii efectuării unor branşamente individuale, separate, aspect confirmat de expertiza tehnică efectuată în cauză.
În acest context, sunt lipsite de relevanţă susţinerile pârâţilor referitoare la cheltuielile pe care le-ar implica aceste branşamente, în condiţiile în care nu sunt întrunite cerinţele legii, pentru a transforma proprietatea reclamanţilor în fond aservit.
Cum pârâţii au căzut în pretenţii şi nu au recunoscut, în totalitate, pretenţiile reclamanţilor, în mod corect şi în acord cu dispoziţiile art. 274-275 C. proc. civ. au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii C.N. şi C.I. împotriva deciziei civile nr. 142/A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4583/2004. Civil. Constatare drept de... | ICCJ. Decizia nr. 4559/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
